Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Tit
Capitolul 1
1 Pavel sluga lui Dumnezeu, şi Apostol al lui Iisus Hristos dupre credinţa aleşilor lui Dumnezeu, şi dupre cunoştinţa adevărului, cea dupre buna credinţă. 2 Întru nădejdea vieţii celei veşnice, care o a făgăduit nemincinosul Dumnezeu mai înainte de anii vecilor. 3 Şi a arătat în vremile sale Cuvântul său, prin propovăduirea, care mi s-a încredinţat mie, dupre porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu. 4 Lui Tit adevăratului fiu dupre credinţa cea de obşte: Dar, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl, şi Domnul Iisus Hristos Mântuitorul nostru.
5 Pentru aceasta te-am lăsat pre tine în Creta, ca cele ce lipsesc să le îndreptezi, şi să aşezi prin cetăţi Preoţi, precum eu ţi-am poruncit.
6 De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu întru ocară de curvie, sau neascultători. 7 Că se cuvine Episcopului să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nefăcând spre plăcerea sa (nesemeţ), nemânios, neocărâtor, negrabnic a bate, neagonisitor de dobândă urâtă. 8 Ci iubitor de străini, iubitor de bine, întreg la minte (întru curăţie), drept, cuvios, înfrânat. 9 Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca puternic să fie şi a îndemna cu învăţătura cea sănătoasă, şi pre cei ce grăiesc împrotivă ai certa.
10 Că sunt mulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi amăgitori, mai vârtos cei dintru tăierea împrejur. 11 Cărora trebuie a le astupa gura, care răzvrătesc (răstoarnă) toate casele, învăţând cele ce nu se cad, pentru dobânda cea urâtă. 12 Zis-a oarecare dintru dânşii proroc al lor: Cretanii pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta adevărată este. 13 Pentru care pricină ceartă-i pre ei aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă. 14 Neluând aminte la basmele jidoveşti, şi la poruncile oamenilor, care se întorc de către adevăr. 15 Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi, şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci li s-a spurcat lor şi mintea şi ştiinţa. 16 Pre Dumnezeu mărturisesc că îl ştiu, iar cu faptele îl tăgăduiesc, urâţi fiind şi nesupuşi, şi spre tot lucrul bun netrebnici.
