Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea a doua către Timotei
Capitolul 4
1 Mărturisesc eu drept aceea înaintea lui Dumnezeu, şi Domnului Iisus Hristos, care va să judece vii şi morţii, întru arătarea sa şi Împărăţia sa. 2 Propovăduieşte cuvântul, stai asupră cu vreme şi fără de vreme; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare şi cu învăţătura. 3 Că va fi vreme când învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci dupre poftele lor îşi vor alege (grămădi) loruşi învăţători, scărpinându-se la urechi. 4 Şi de la adevăr auzul îşi vor întoarce, iar la basme se vor pleca. 5 Iar tu priveghează întru toate, pătimeşte rău, fă lucrul Evanghelistului, slujba ta fă-o deplin.
6 Că eu iată mă jertfesc, şi vremea despărţirii mele s-a apropiat. 7 Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.
8 De acum mi s-a gătit (mi se aşteaptă) mie cununa dreptăţii, care îmi va da (răsplăti) mie Domnul în ziua aceea, Judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea lui.
9 Sileşte-te a veni la mine curând. 10 Că Dimas m-a lăsat, iubind veacul de acum, şi s-a dus în Tesalonic; Crisc în Galatia, Tit în Dalmaţia. 11 Luca este singur cu mine; pre Marcu luându-l să-l aduci cu tine, că îmi este mie de bună treabă în slujbă. 12 Iar pre Tihic l-am trimis în Efes. 13 Felonul care l-am lăsat în Troada la Carp, venind să îl aduci, şi cărţile, mai vârtos cele de piele. 14 Alexandru faurul de aramă multe rele mi-a făcut mie, plătească-i Domnul dupre faptele lui. 15 De care şi tu te păzeşte, că foarte a stătut împrotiva cuvintelor noastre. 16 Întru răspunsul meu cel dintâi nimeni nu a mers cu mine, ci toţi m-au părăsit, să nu li se socotească lor. 17 Iar Domnul a stătut lângă mine şi m-a întărit, ca prin mine propovăduirea să se plinească, şi să o audă toate neamurile; şi m-a izbăvit pre mine din gura leului. 18 Şi mă va izbăvi Domnul de tot lucrul rău, şi mă va mântui la Împărăţia sa cea Cerească, căruia slava în vecii vecilor, Amin.
19 Spune închinăciune Priscilei şi lui Ahila, şi casei lui Onisifor. 20 Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat în Milit fiind bolnav. 21 Sileşte-te a veni mai înainte de iarnă; închină-se ţie Eubul, şi Pud, şi Lin, şi Claudia, şi toţi fraţii. 22 Domnul Iisus Hristos cu duhul tău. Darul cu voi, Amin.
