Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea a doua către Timotei
Capitolul 2
1 Deci tu, fiul meu, întăreşte-te în darul cel întru Hristos Iisus. 2 Şi cele ce ai auzit de la mine prin multe mărturii, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care îndestulaţi vor fi a învăţa şi pre alţii.
3 Tu dar pătimeşte ca un bun viteaz al lui Iisus Hristos. 4 Nimeni ostaş fiind se amestecă cu lucruri lumeşti, ca voievodului (celui ce strânge oaste) să fie plăcut.
5 Şi de şi se va lupta cineva, nu se încununează, de nu se va lupta dupre lege. 6 Plugarului ce se osteneşte se cade întâi el din roade să mănânce. 7 Înţelege cele ce îţi grăiesc; dea ţie Domnul înţelepciune întru toate. 8 Adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos, care s-a sculat din morţi, din sămânţa lui David, dupre Evanghelia mea. 9 Întru care pătimesc până la legături ca un făcător de rele; ci cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. 10 Pentru aceasta toate le rabd pentru cei aleşi, ca şi aceia să dobândească mântuirea, care este întru Hristos Iisus, cu slavă veşnică.
11 Credincios este cuvântul: Că de am murit împreună cu Hristos, împreună cu dânsul vom şi via. 12 De răbdăm, împreună vom şi împărăţi; de ne vom lepăda de El, şi El se va lepăda de noi. 13 De nu credem, El Credincios rămâne, a se tăgădui El pre sine nu poate.
14 Acestea să-i îndemni, mărturisindu-le înaintea lui Dumnezeu să nu se pricească în cuvinte spre nici un folos, fără numai spre surparea celor ce aud. 15 Nevoieşte-te să te arăţi pre tine însuţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, lucrător neruşinat, drept îndreptând cuvântul adevărului. 16 Iar de cuvintele deşarte cele spurcate te fereşte, că spre mai multă păgânătate vor spori. 17 Şi cuvântul lor ca cangrena păşune va afla, dintru care este Imeneu şi Filit. 18 Care de la adevăr au rătăcit, zicând că învierea acum s-a făcut, şi răstoarnă credinţa oarecărora. 19 Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pre cei ce sunt ai lui, şi, să se depărteze de la nedreptate tot cel ce numeşte Numele Domnului.
20 Şi în casa mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. 21 Deci de se va curăţi cineva pre sine dintru acestea, va fi vas de cinste sfinţit, şi de bună treabă Stăpânului, spre tot lucrul bun gătit.
22 Iar de poftele tinereţelor fugi, şi urmează Dreptatea, Credinţa, Dragostea, Pacea, cu toţi cei ce cheamă pre Domnul din inimă curată. 23 Iar de întrebările cele nebune şi neînţelepte te fereşte, ştiind că nasc vrăjbi.
24 Şi slugii Domnului nu i se cade să se sfădească, ci blând să fie către toţi, învăţător, suferitor. 25 Cu blândeţe certând pre cei ce stau împrotivă. Poate cândva le va da lor Dumnezeu pocăinţă spre cunoştinţa adevărului. 26 Şi vor scăpa din cursa diavolului, prinşi fiind ei de dânsul spre a lui voie.
