Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea a doua către Timotei
Capitolul 1
1 Pavel Apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, dupre făgăduinţa vieţii care este întru Hristos Iisus. 2 Lui Timotei iubitului fiu, dar, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl, şi Hristos Iisus Domnul nostru.
3 Mulţămesc lui Dumnezeu, căruia slujesc de la strămoşi, întru curată ştiinţă, că neîncetată am de tine pomenire întru rugăciunile mele noaptea şi ziua, dorind ca să te văd. 4 Aducându-mi aminte de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie. 5 Pomenire luând de credinţa cea nefăţarnică care este întru tine; care s-a sălăşluit mai întâi în moaşa ta Loida, şi întru maica ta Evniki; şi încredinţat sunt că şi întru tine. 6 Pentru care pricină îţi aduc aminte ţie, ca să aprinzi darul lui Dumnezeu, care este întru tine prin punerea mâinilor mele. 7 Că nu ne-a dat nouă Dumnezeu duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al întregii înţelepciuni.
8 Deci nu te ruşina de mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos, nici de mine legatul lui; ci pătimeşte împreună cu Evanghelia dupre puterea lui Dumnezeu. 9 Carele ne-a mântuit pre noi, şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu dupre faptele noastre, ci dupre a sa mai înainte hotărâre şi darul carele s-a dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de anii vecilor. 10 Şi acum s-a arătat prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care moartea a stricat, şi a adus la lumină viaţa şi nestricăciunea prin Evanghelie. 11 La care sunt pus eu propovăduitor, şi Apostol, şi învăţător neamurilor. 12 Pentru care pricină şi acestea pătimesc; ci nu mă ruşinez; căci ştiu cui am crezut, şi încredinţat sunt, că puternic este a păzi lucrul cel încredinţat mie la ziua aceea.
13 Chipul cuvintelor celor sănătoase să aibi, care ai auzit de la mine întru credinţă, şi întru dragostea care este întru Hristos Iisus. 14 Lucrul bun cel încredinţat ţie să-l păzeşti prin Duhul cel Sfânt care locuieşte întru noi. 15 Ştii aceasta, că s-au întors de la mine toţi cei din Asia, dintru care este Figel, şi Ermogen. 16 Dea Domnul milă casei lui Onisifor, că de multe ori m-a odihnit, şi de lanţul meu nu s-a ruşinat. 17 Ci încă venind în Roma mai cu osârdie m-a căutat şi m-a aflat. 18 Dea lui Domnul să afle milă de la Domnul în ziua aceea; şi câte în Efes mi-a slujit mie, tu mai bine ştii.
