Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea întâi către Tesaloniceni
Capitolul 2
1 Că voi ştiţi, fraţilor, intrarea noastră la voi, că nu a fost deşartă. 2 Ci întâi pătimind, şi ocărâţi fiind, precum ştiţi, în Filipi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru a grăi către voi Evanghelia lui Dumnezeu cu multă nevoinţă. 3 Că îndemnarea noastră nu este dintru înşelăciune, nici din necurăţie, nici cu vicleşug. 4 Ci precum ne-am cercat (adeverit) de la Dumnezeu a fi credincioşi a primi Evanghelia, aşa grăim, nu ca cum am plăcea oamenilor, ci lui Dumnezeu, celui ce cearcă inimile noastre.
5 Că niciodată întru cuvânt de măgulire am fost la voi, precum ştiţi, nici prin prilej de lăcomie, Dumnezeu este martor. 6 Nici căutând de la oameni slavă, nici de la voi, nici de la alţii, putând întru greutate a fi ca Apostolii lui Hristos. 7 Ci am fost cu linişte în mijlocul vostru, precum doica îşi încălzeşte pre fii săi. 8 Aşa ţiindu-ne (iubindu-vă) de voi bine voim a vă da vouă nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci încă şi sufletele noastre; pentru căci aţi fost nouă iubiţi. 9 Că aduceţi-vă aminte, fraţilor, de ostenelele noastre şi de nevoinţe; că ziua şi noaptea lucrând, ca să nu îngreoiem pre cineva din voi, am propovăduit vouă Evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteţi martori şi Dumnezeu, cum cu cuvioşie, şi cu dreptate, şi fără de prihană am fost vouă celora ce aţi crezut. 11 Precum ştiţi, că pre unul fieştecare din voi, ca un părinte pre fiii săi, v-am rugat şi v-am mângâiat. 12 Şi am mărturisit ca să umblaţi voi cu vrednicie lui Dumnezeu, carele v-a chemat pre voi întru a sa Împărăţie şi Slavă.
13 Drept aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, căci luând voi cuvântul auzirii de Dumnezeu de la noi, aţi primit, nu cuvânt al oamenilor, ci (precum este adevărat) cuvântul lui Dumnezeu, carele se şi lucrează întru voi cei ce credeţi. 14 Că voi, fraţilor, următori v-aţi făcut Bisericilor lui Dumnezeu celor ce sunt în Iudeea întru Hristos Iisus. Căci aceleaşi aţi pătimit şi voi de la cei de un neam cu voi, precum şi aceia de la Iudei. 15 Care şi pre Domnul Iisus au omorât, şi pre Prorocii lor, şi pre noi ne-au gonit, şi lui Dumnezeu nu sunt plăcuţi, şi tuturor oamenilor stau împotrivă. 16 Care ne opresc pre noi să nu grăim neamurilor ca să se mântuiască, ca să-şi plinească păcatele lor pururea; ci a sosit asupra lor mânia până în sfârşit. 17 Iar noi, fraţilor, rămânând sărmani de către voi, la vreme de un ceas, cu faţa, nu cu inima, mai mult ne-am sârguit a vedea faţa voastră cu mare dorinţă. 18 Pentru aceea am vrut să venim la voi, (eu adică Pavel), şi odată, şi de două ori, şi ne-a făcut sminteală satana. 19 Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa laudei? Au nu şi voi înaintea Domnului nostru Iisus Hristos întru a lui venire? 20 Că voi sunteţi slava noastră şi bucuria.
