Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Filipiseni
Capitolul 3
1 De aceea, fraţii mei, bucuraţi-vă întru Domnul, acesteaşi a scrie vouă, mie nu îmi este cu lene, iar vouă de folos. 2 Păziţi-vă de câini, păziţi-vă de lucrătorii cei răi, păziţi-vă de tăiere. 3 Că noi suntem tăierea împrejur, care cu duhul slujim lui Dumnezeu, şi ne lăudăm întru Hristos Iisus, şi nu ne nădăjduim în trup.
4 Măcar că eu am nădejde şi în trup; de se pare cuiva altuia a se nădăjdui în trup, eu mai mult. 5 Tăiat fiind împrejur a opta zi, din neamul lui Israil, din seminţia lui Veniamin, Evreu din evrei, dupre lege Fariseu. 6 Dupre râvnă gonind Biserica, dupre dreptatea cea din lege făcându-mă fără de prihană. 7 Ci cele ce îmi erau mie dobânzi, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. 8 Iar mai vârtos le şi socotesc toate pagubă a fi, pentru covârşirea cunoştinţei lui Hristos Iisus Domnului meu. Pentru care de toate m-am păgubit, şi le socotesc gunoaie a fi, ca pre Hristos să dobândesc. 9 Şi să mă aflu întru el, neavând dreptatea mea cea din lege, ci ceea ce este prin credinţa lui Hristos, ceea ce este de la Dumnezeu dreptate întru credinţă. 10 Ca să-l cunosc pre el, şi puterea Învierii lui, şi împărtăşirea Patimilor lui, închipuindu-mă cu moartea lui. 11 Ca doară cumva aş ajunge la învierea morţilor. 12 Nu că acum am luat, sau acum sunt desăvârşit, ci gonesc, ca doară voi şi ajunge, întru care (pentru că) sunt şi ajuns de Hristos Iisus. 13 Fraţilor, eu încă nu mă socotesc să fi ajuns. 14 Ci numai una, cele din apoi uitându-le, şi la cele dinainte întinzându-mă, la semn alerg, la răsplătirea chemării celei de sus a lui Dumnezeu întru Hristos Iisus.
15 Deci câţi desăvârşit suntem, aceasta să gândim, şi dacă ceva întru alt chip gândiţi, şi aceasta Dumnezeu va descoperi vouă. 16 Însă la ceea ce am ajuns, cu acelaşi canon (dreptar) să vieţuim, aceeaşi să gândim. 17 Fiţi împreună următori mie fraţilor, şi vă uitaţi la cei ce aşa umblă, precum aveţi pildă pre noi. 18 Pentru că mulţi umblă, de care de multe ori am zis vouă, iar acum şi plângând zic, pre vrăjmaşii Crucii lui Hristos. 19 Al cărora sfârşitul le este pierzarea, al cărora dumnezeu este pântecele, şi slava întru ruşinea lor, care cele pământeşti cugetă. 20 Că petrecerea noastră în Ceruri este, de unde şi pre Mântuitorul aşteptăm, pre Domnul nostru Iisus Hristos. 21 Care va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca să se facă în chipul Trupului slavei lui, dupre lucrarea puterii ce are el de a-şi supune luişi toate.
