Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Filipiseni
Capitolul 2
1 Deci de este vreo mângâiere întru Hristos, de este vreo voire bună a dragostei, de este vreo împărtăşire a Duhului, de este vreo milostivire şi îndurare, 2 Pliniţi bucuria mea, ca aceiaşi să cugetaţi, aceiaşi dragoste având, un suflet fiind, una cugetând. 3 Nimic cu prigonire sau cu mărire deşartă, ci cu smerenie unul pre altul socotind a fi mai de cinste decât pre sine. 4 Nu ale sale fieştecarele, ci şi ale altora fieştecine să căutaţi.
5 Că aceasta să se înţeleagă întru voi, care şi întru Hristos Iisus. 6 Care în chipul lui Dumnezeu fiind, nu răpire a socotit a fi el întocmai cu Dumnezeu. 7 Ci s-a deşertat pre sine, chip de rob luând, întru asemănarea oamenilor făcându-se. 8 Şi cu închipuirea aflându-se ca omul, s-a smerit pre sine, ascultător făcându-se până la moarte, iar moarte de Cruce. 9 Pentru aceasta şi Dumnezeu pre dânsul l-a preaînălţat, şi i-a dăruit lui Nume care este preste tot numele. 10 Ca întru Numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor Cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt. 11 Şi toată limba să mărturisească că Domnul Iisus Hristos (Domn este Iisus Hristos), întru slava lui Dumnezeu Tatăl.
12 Deci iubiţii mei, precum pururea aţi ascultat, nu numai precum când eram de faţă, ci cu mult mai vârtos când sunt departe, cu frică şi cu cutremur, mântuirea voastră o lucraţi. 13 Că Dumnezeu este care lucrează întru voi, şi ca să voiţi şi ca să lucraţi, pentru buna voinţă. 14 Toate le faceţi fără de cârtiri şi fără de îndoiri. 15 Ca să fiţi fără de prihană şi întregi, fii lui Dumnezeu curaţi, în mijlocul neamului celui îndărătnic şi răzvrătit, între care să străluciţi ca nişte luminători în lume. 16 Cuvânt al vieţii cuprinzând, spre laudă mie în ziua lui Hristos, că nu în deşert am alergat, nici în deşert m-am ostenit. 17 Ci de mă şi jertfesc pentru jertfa şi slujba credinţei voastre, mă bucur, şi împreună mă bucur cu voi cu toţi. 18 Aşijderea şi voi vă bucuraţi, şi împreună vă bucuraţi cu mine.
19 Şi nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că pre Timotei fără de zăbavă îl voi trimite la voi, ca şi eu să îmi fac inima bună înţelegând cele pentru voi. 20 Că pre nimeni nu am de un suflet cu mine, care cu tot de-adinsul să se grijească de voi. 21 Că toţi ale sale caută, iar nu ale lui Hristos Iisus. 22 Iar pedepsirea lui o ştiţi, că precum unui tată fiul, împreună cu mine a slujit întru Evanghelie. 23 Pre acesta dar nădăjduiesc să îl trimit îndatăşi după ce voi vedea cele pentru mine. 24 Iară am nădejde întru Domnul că şi eu fără de zăbavă voi veni la voi. 25 Iar de nevoie lucru am socotit pre Epafrodit fratele, şi împreună lucrătorul, şi ostaşul cel dimpreună cu mine, iar al vostru Apostol, şi slujitor al trebii mele, a-l trimite la voi. 26 De vreme ce dorea să vadă pre voi pre toţi, şi era mâhnit, că aţi auzit că a fost bolnav. 27 Că a fost bolnav aproape de moarte; ci Dumnezeu l-a miluit pre el, şi nu numai pre el, ci şi pre mine, ca nu întristare preste întristare să am. 28 Deci cum mai degrab am trimis pre el, ca văzându-l pre el iarăşi să vă bucuraţi, şi eu mai fără de mâhnire să fiu. 29 Primiţi-l drept aceea pre el întru Domnul cu toată bucuria, şi pre unii ca aceştia întru cinste îi aveţi. 30 Căci că pentru lucrul lui Hristos până la moarte s-au apropiat, nebăgând seamă de viaţă, ca să plinească lipsa voastră a slujbei, celei către mine.
