Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Galateni
Capitolul 3
1 O fără de minte Galateni, cine pre voi v-a zavisuit să nu vă plecaţi adevărului, cărora mai înainte vă era scris Iisus Hristos înaintea ochilor între voi răstignit? 2 Aceasta voiesc numai să ştiu de la voi: Din faptele legii aţi luat Duhul, sau din auzul credinţei? 3 Aşa de fără de minte sunteţi, începând cu duhul, acum în trup vă săvârşiţi? 4 Atâtea aţi pătimit în zadar? Dacă şi în zadar. 5 Deci cel vă dă vouă Duhul, şi lucrează puteri întru voi, oare din faptele legii, sau din auzul credinţei?
6 Precum şi Avraam a crezut lui Dumnezeu, şi i s-a socotit lui întru dreptate. 7 Să ştiţi dar, că cei ce sunt din credinţă, aceia sunt fii lui Avraam. 8 Şi văzând mai nainte scriptura, că din credinţă îndreptează Dumnezeu pre neamuri, mai nainte a binevestit lui Avraam: Că se vor blagoslovi întru tine toate neamurile. 9 Pentru aceea cei ce sunt din credinţă, se blagoslovesc împreună cu Credinciosul Avraam.
10 Căci câţi sunt din faptele legii, sunt sub blestem; că scris este: Blestemat este tot cel ce nu va rămânea întru toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă pre ele. 11 Iar cum că nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu prin lege, arătat este: Că dreptul din credinţă va fi viu. 12 Iar legea nu este din credinţă, ci omul care va face acestea va fi viu întru ele. 13 Hristos ne-a răscumpărat pre noi din blestemul legii, făcându-se pentru noi blestem, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pre lemn. 14 Ca întru neamuri blagoslovenia lui Avraam să se facă întru Hristos Iisus, ca făgăduinţa Duhului să o luăm prin credinţă. 15 Fraţilor, ca un om (dupre om) grăiesc: Că şi aşezământul (diata) omului cel întărit nimeni nu îl strică, sau îl mai adaogă. 16 Iar lui Avraam s-au grăit făgăduinţele, şi seminţei lui, nu zice: Şi seminţelor, ca de mulţi, ci ca de unul: Şi seminţei tale; carele este Hristos. 17 Şi aceasta zic, pre aşezământul cel întărit mai înainte de la Dumnezeu întru Hristos, legea care după patru sute şi treizeci de ani s-a făcut, nu îl leapădă ca să strice făgăduinţa. 18 Că de este din lege moştenirea, nu mai este din făgăduinţă; iar lui Avraam prin făgăduinţă i-a dăruit Dumnezeu. 19 Ce este dar? Pentru călcările de porunci s-a adaos legea, până ce era să vie sămânţa, căreia era făgăduit, rânduită fiind prin Îngeri, cu Mâna Mijlocitorului. 20 Iar Mijlocitorul al unuia nu este, iar Dumnezeu unul este. 21 Deci dar legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Să nu fie. Că de s-ar fi dat lege care să poată învia, adevărat din lege ar fi dreptatea. 22 Ci a închis Scriptura toate sub păcat, ca făgăduinţa din Credinţa lui Iisus Hristos să se dea celor ce cred. 23 Iar mai înainte de venirea credinţei sub lege eram păziţi, închişi fiind spre credinţa care era să se descopere. 24 Pentru aceea legea învăţătoare (pedagog) ne-a fost nouă spre Hristos, ca din credinţă să ne îndreptăm. 25 Iar dacă a venit Credinţa nu mai suntem sub învăţător (pedagog). 26 Că toţi fii ai lui Dumnezeu suntem prin credinţă întru Hristos Iisus. 27 Că oricâţi întru Hristos v-aţi botezat, întru Hristos v-aţi îmbrăcat; nu este Iudeu, nici elin; nu este rob, nici slobod. 28 Nu este parte bărbătească şi femeiască; că voi toţi unul sunteţi întru Hristos Iisus. 29 Iar dacă sunteţi voi ai lui Hristos, iată a lui Avraam sămânţă sunteţi, şi dupre făgăduinţă moştenitori.
