Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Galateni
Capitolul 2
1 Apoi după patrusprezece ani iarăşi m-am suit în Ierusalim cu Varnava, împreună luând şi pre Tit cu noi. 2 Şi m-am suit dupre descoperire, şi le-am spus lor Evanghelia care propovăduiesc întru neamuri; iar deosebi celor ce se socotea (mai aleşi), ca nu cumva să alerg în deşert, sau să fi alergat. 3 Ci nici Tit carele era cu mine, Elin fiind, nu a fost silit să se taie împrejur. 4 Şi pentru fraţii cei mincinoşi ce veniseră, care intraseră pre ascuns să iscodească slobozenia noastră, care avem întru Hristos Iisus, ca pre noi să ne supună robiei. 5 Cărora nici cât este un ceas nu ne-am plecat supunerii, ca adevărul Evangheliei să rămâie întru voi. 6 Iar de către cei ce se socoteau a fi ceva, oricare cândva erau, nici o grijă nu am; Dumnezeu faţă a omului nu ia, că cei ce se socoteau a fi ceva, nimic nu mi-au adăogat mai mult. 7 Ci încă împotrivă, văzând că mi s-a încredinţat mie Evanghelia netăierii împrejur, precum lui Petru a tăierii împrejur; 8 (Că cel ce a lucrat lui Petru spre apostolia tăierii împrejur, a lucrat şi mie întru neamuri). 9 Şi cunoscând darul lui Dumnezeu cel dat mie, Iacov şi Kefa, şi Ioan, care se socoteau a fi stâlpi, au dat mie şi lui Varnava dreapta împărtăşirii; ca noi la neamuri, iar ei la tăierea împrejur. 10 Numai ca să ne aducem aminte de cei lipsiţi, care m-am şi nevoit aceasta a face.
11 Iar când a venit Petru în Antiohia, de faţă i-am stătut împotrivă, că era prihănit. 12 Că mai înainte de a veni oarecare de la Iacov, cu neamurile mânca; iar dacă au venit, se ferea şi se osebea pre sine, temându-se de cei ce erau din tăierea împrejur. 13 Şi împreună s-au făţărnicit cu el şi ceilalţi Iudei; cât şi Varnava s-a tras cu făţărnicia lor. 14 Ci dacă am văzut că nu umblă drept dupre adevărul Evangheliei, am zis lui Petru înaintea tuturor: Dacă tu fiind Iudeu ca neamurile vieţuieşti, iar nu ca Iudeii, pentru ce sileşti pre neamuri să ţie ca Iudeii? 15 Noi din fire Iudei, iar nu din neamuri păcătoşi. 16 Ştiind că nu se îndreptează omul din faptele legii, ci numai prin credinţa lui Iisus Hristos, şi noi întru Hristos Iisus am crezut, ca să ne îndreptăm din credinţa lui Hristos, iar nu din faptele legii; că nu se va îndrepta din faptele legii tot trupul. 17 Iar dacă căutând să ne îndreptăm întru Hristos, ne-am aflat şi singuri păcătoşi, au doară Hristos este slujitor păcatului? Să nu fie. 18 Că dacă cele ce am stricat, aceleaşi iarăşi le zidesc, călcător de poruncă pre mine mă adeverez. 19 Că eu prin lege legii am murit, ca să viez lui Dumnezeu. 20 Cu Hristos împreună m-am răstignit; iar viez, nu de acum eu, ci viază întru mine Hristos. Iar ce viez acum în trup, întru credinţa Fiului lui Dumnezeu viez, carele m-a iubit, şi s-a dat pre sine pentru mine. 21 Nu lepăd Darul lui Dumnezeu, că de este prin lege dreptatea, Hristos dar în zadar a murit.
