Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea a doua către Corinteni
Capitolul 4
1 Pentru aceea având slujba acesta, dupre cum suntem miluiţi, nu slăbim. 2 Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, nu întru vicleşug umblând, nici amestecând cuvântul lui Dumnezeu, ci cu arătarea adevărului adeverindu-ne pre noi spre toată ştiinţa oamenilor, înaintea lui Dumnezeu. 3 Iar de este şi acoperită Evanghelia noastră, întru cei pieritori este acoperită. 4 Întru care Dumnezeu a orbit minţile necredincioşilor veacului acestuia; ca să nu le lumineze lor Lumina Evangheliei Slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut. 5 Că nu pre noi ne propovăduim, ci pre Hristos Iisus Domnul; iar pre noi slujitori vouă prin Iisus. 6 Că Dumnezeu care a zis să lumineze dintru întunerec lumină, acela a strălucit întru şi inimile noastre, spre luminarea cunoştinţei slavei lui Dumnezeu, în faţa lui Iisus Hristos.
7 Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca mulţimea puterii să fie a lui Dumnezeu, iar nu din noi. 8 Întru toate necaz pătimind, dar nu strâmtorându-ne; lipsiţi fiind, dar nu de tot deznădăjduindu-ne. 9 Goniţi fiind, dar nu părăsiţi; surpaţi fiind, dar nu prăpădiţi. 10 În toată vremea omorârea Domnului Iisus în trup purtându-o, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Că pururea noi cei vii la moarte ne dăm pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. 12 Pentru aceea dar moartea întru noi se lucrează, iar viaţa întru voi. 13 Iar având acelaşi duh al credinţei, precum este scris: Crezut-am, pentru aceea am şi grăit; şi noi credem, pentru aceea şi grăim. 14 Ştiind că cel ce a ridicat pre Domnul Iisus, şi pre noi prin Iisus ne va ridica, şi ne va pune împreună cu voi. 15 Că toate sunt pentru voi, ca darul înmulţindu-se prin cei mai mulţi să prisosească mulţumirea spre slava lui Dumnezeu. 16 Pentru aceea nu slăbim, ci de s-ar şi strica omul nostru cel din afară, dar cel dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. 17 Pentru că cea curând trecătoare uşurare a necazului nostru, cu covârşire întru covârşire, veşnică greutate a slavei lucrează nouă. 18 Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; că cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd, sunt veşnice.
