Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea a doua către Corinteni
Capitolul 11
1 O de m-aţi fi suferit puţin pentru neînţelepţia; dar şi mă suferiţi. 2 Că vă râvnesc (iubesc) pre voi cu râvnă a lui Dumnezeu; că v-am logodit unui Bărbat, Fecioară curată să vă pun înaintea lui Hristos. 3 Ci mă tem ca nu cumva precum şarpele a amăgit pre Eva cu vicleşugul său, aşa să se strice şi înţelegerile voastre de la adeverinţa cea întru Hristos. 4 Că de ar propovădui cel ce vine pre alt Iisus, pre carele nu am propovăduit, sau de aţi lua alt Duh, care nu aţi luat, sau altă Evanghelie, care nu aţi primit, bine l-aţi suferi. 5 Că socotesc cum că cu nimic nu sunt mai jos decât Apostolii cei mai mari. 6 Iar de sunt şi prost cu cuvântul, dar nu cu ştiinţa, ci pretutindeni am fost arătaţi întru toate la voi. 7 Au doară păcat am făcut, pre mine smerindu-mă, ca voi să vă înălţaţi? Că în dar Evanghelia lui Dumnezeu am binevestit vouă. 8 Alte Biserici am jefuit luând de cheltuială spre a sluji vouă; şi venind de faţă la voi, şi fiind lipsit, nimănui nu am făcut supărare. 9 Că lipsa mea o au împlinit fraţii care veniseră de la Macedonia; şi întru toate m-am păzit pre mine vouă fără de supărare, şi mă voi păzi. 10 Este adevărul lui Hristos întru mine, că lauda aceasta nu se va îngrădi mie în laturile Ahaiei. 11 Pentru ce? Pentru că doară nu vă iubesc pre voi? Dumnezeu ştie. 12 Iar ceea ce fac, şi voi face, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, ca întru ceea ce se laudă, să se afle ca şi noi. 13 Că unii ca aceia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, închipuindu-se întru Apostolii lui Hristos. 14 Şi nu este de minunat; că însuşi satana se preface în înger de lumină. 15 Nu este dar lucru mare de se prefac şi slujitorii lui ca slujitorii dreptăţii, cărora va fi sfârşitul dupre faptele lor.
16 Iarăşi zic, ca să nu mă socotească cineva că sunt fără de minte; iar de nu, măcar ca pre un fără de minte primiţi-mă, ca puţin ceva să mă laud şi eu. 17 Iar ce grăiesc, nu grăiesc dupre Domnul, ci ca întru neînţelepţie, în starea aceasta a laudei. 18 De vreme ce mulţi se laudă dupre trup, şi eu mă voi lăuda. 19 Că cu dulceaţă suferiţi pre cei neînţelepţi, fiind voi înţelepţi. 20 Că suferiţi de vă robeşte cineva pre voi, de vă mănâncă cineva, de vă ia cineva, de se semeţeşte cineva, de vă bate cineva peste obraz. 21 Spre necinste (defăimându-vă) zic, ca cum noi am fi neputincioşi. Iar întru ce îndrăzneşte cineva (întru neînţelepţie zic) îndrăznesc şi eu. 22 Iudei sunt? Şi eu; Israiliteni sunt? Şi eu; Sămânţa lui Avraam sunt? Şi eu. 23 Slugi ale lui Hristos sunt? Ca un neînţelept grăiesc, mai vârtos eu. Întru ostenele mai mult, întru bătăi cu asupră, în temniţă peste măsură, în morţi de multe ori. 24 De la Iudei de cinci ori câte patruzeci fără una am luat. 25 De trei ori cu toiege am fost bătut; o dată cu pietre am fost împroşcat; de trei ori s-a sfărmat corabia cu mine; o noapte şi o zi întru adânc am făcut. 26 În călătorii de multe ori, în primejdii în râuri, în primejdii de către tâlhari, în primejdii de către rudenii, în primejdii de către neamuri, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii în mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi. 27 Întru osteneală şi în supărare, în privegheri de multe ori, în foame şi în sete, în posturi adeseori, în frig şi în golătate. 28 Fără de cele din afară; năvăliri asupra mea în toate zilele, grija tuturor Bisericilor. 29 Cine este neputincios, şi eu să nu fiu neputincios? Cine se sminteşte, şi eu să nu mă aprinz? 30 De se cuvine a mă lăuda, de neputinţele mele mă voi lăuda. 31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. 32 În Damasc mai marele norodului a lui Areta împăratul păzea cetatea Damascului, vrând să mă prindă. 33 Şi pre o fereastră întru o coşniţă m-am slobozit preste zid, şi am scăpat din mâinile lui.
