Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea întâi către Corinteni
Capitolul 7
1 Iar pentru care mi-aţi scris: Bine este omului de femeie să nu se atingă. 2 Iar pentru curvii, fieştecare să-şi aibă femeia sa, şi fieştecare să-şi aibă bărbatul său. 3 Femeii bărbatul datornica dragoste să-i dea; aşijderea şi femeia bărbatului. 4 Femeia trupul său nu îşi stăpâneşte, ci bărbatul; aşijderea şi bărbatul, trupul său nu îşi stăpâneşte, ci femeia. 5 Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna voinţă (cu învoială) la o vreme; ca să vă îndeletniciţi în post şi în rugăciune, şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu vă ispitească pre voi satana pentru neînfrânarea voastră. 6 Şi aceasta o zic vouă dupre sfat (pogorâre), iar nu dupre poruncă. 7 Că voiesc ca toţi oamenii să fie precum şi eu; ci fieştecare are darul său de la Dumnezeu, unul aşa, iar altul întru alt chip. 8 Iar zic celor necăsătoriţi şi văduvelor, bine este lor, de vor rămânea precum şi eu. 9 Iar de nu se vor putea ţinea, să se căsătorească; că mai bine este să se căsătorească, decât să se aprindă.
10 Iar celor căsătoriţi poruncesc nu eu, ci Domnul: Femeia de bărbat să nu se despartă. 11 Iar de se va despărţi, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său; şi bărbatul pre femeie să nu o lase. 12 Iar celorlalţi eu zic, nu Domnul: De are vreun frate femeie necredincioasă şi ea va voi să vieţuiască cu el, să nu o lase pre ea. 13 Şi femeia de are bărbat necredincios, şi acela va voi să vieţuiască cu dânsa, să nu îl lase pre el. 14 Pentru că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia (credincioasă), şi se sfinţeşte femeia necredincioasă, prin bărbat (credincios); că întru alt chip, feciorii voştri necuraţi ar fi, iar acum sfinţi sunt. 15 Iar de se desparte cel necredincios, desparte-se; că nu este robit fratele, sau sora întru unele ca acestea, că spre pace ne-a chemat pre noi Dumnezeu. 16 Că ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii, bărbate, de îţi vei mântui femeia? 17 Fără numai fieştecăruia precum a împărţit Dumnezeu, şi fieştecare precum l-a chemat Domnul, aşa să umble; şi aşa întru toate Bisericile poruncesc. 18 De este cineva chemat, fiind tăiat împrejur, să nu poftească (să nu se tragă) netăiere împrejur. Întru netăiere împrejur cineva s-a chemat, să nu se taie împrejur. 19 Tăierea împrejur nimic este, şi netăierea împrejur nimic este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fieştecare întru chemarea care s-a chemat, întru aceea să rămâie. 21 Rob eşti chemat? Nu te griji, ci deşi poţi să fii slobod, mai mult te supune. 22 Că cel ce este chemat întru Domnul rob, slobod Domnului este; aşijderea şi cel ce este chemat slobod, rob este lui Hristos. 23 Cu preţ sunteţi cumpăraţi: Nu vă faceţi robi oamenilor. 24 Fieştecare întru ce este chemat fraţilor, întru aceea să rămâie înaintea lui Dumnezeu.
25 Iar pentru fecioare, porunca Domnului nu am, iar sfat dau, ca un miluit de la Domnul, a fi credincios. 26 Socotesc dar că acest lucru este bun pentru aceasta de acum nevoie, că bine este omului aşa a fi. 27 Legatu-te-ai cu femeie? Nu căuta dezlegare; Dezlegatu-te-ai de femeie? Nu căuta femeie. 28 Iar de te-ai şi însurat, nu ai greşit; şi de s-a măritat fecioara, nu a greşit; dar necaz în trup vor avea unii ca aceştia; iar eu vă cruţ pre voi. 29 Iar aceasta zic fraţilor, că vremea de acum scurtă este; că şi cei ce au femei, să fie ca şi cum nu ar avea. 30 Şi cei ce plâng, ca cum nu ar plânge; şi cei ce se bucură, ca cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca cum nu ar stăpâni. 31 Şi cei ce se folosesc cu lumea aceasta, ca cum nu s-ar folosi. Că trece chipul lumii acesteia. 32 Şi voiesc ca voi fără de grijă să fiţi. Cel neînsurat grijeşte de ale Domnului, cum va plăcea Domnului. 33 Iar cel ce s-a însurat grijeşte de ale lumii, cum va plăcea femeii. 34 Se deosebeşte femeia şi fecioara; cea nemăritată se grijeşte de ale Domnului, cum va plăcea Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu sufletul; iar cea măritată se grijeşte de ale lumii, cum va plăcea bărbatului. 35 Şi aceasta spre al vostru folos zic, nu ca să vă pun vouă cursă, ci spre buna cuviinţă şi apropiere de Domnul fără sminteală (răspândire). 36 Iar de i se pare cuiva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă îi trec tinereţele, şi aşa trebuie a se face, ce voieşte facă, nu greşeşte, mărită-se. 37 Iar carele stă întemeiat în inimă, neavând nevoie, şi are stăpânire pentru a sa voie, şi aceasta a judecat întru inima sa, a păzi pre fecioara sa, bine face. 38 Deci dar şi cel ce îşi mărită pre fecioara sa bine face; iar cel ce nu o mărită, mai bine face.
39 Femeia legată este de lege, în câtă vreme trăieşte bărbatul ei; iar dacă va adormi bărbatul ei, slobodă este dupre care va vrea să se mărite, numai întru Domnul. 40 Iar mai fericită este de va rămânea aşa, dupre sfatul meu; că mi se pare că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
