Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea întâi către Corinteni
Capitolul 14
1 Urmaţi dragostea, şi râvniţi cele duhovniceşti, iar mai vârtos ca să prorociţi. 2 Că cel ce grăieşte în limbă, nu grăieşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; că nimenea nu aude, ci cu Duhul grăieşte taine. 3 Iar cel ce proroceşte, oamenilor grăieşte zidire, şi îndemnare, şi mângâiere. 4 Cel ce grăieşte în limbă, pre sine singur zideşte; iar cel ce proroceşte, Biserica zideşte. 5 Şi voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi, iar mai vârtos, să prorociţi. Că mai mare este cel ce proroceşte, decât cel ce grăieşte în limbi, fără numai de va tălmăci, ca Biserica zidire să ia. 6 Iar acum fraţilor de voi veni la voi grăind în limbi, ce voi folosi vouă, de nu voi grăi vouă, sau întru descoperire, sau întru cunoştinţă, sau întru prorocie, sau întru învăţătură? 7 Că precum cele neînsufleţite ce dau glas, ori surla (fluierul), ori alăuta, de nu vor da osebire în versuri, cum se va cunoaşte glasul surlei, sau zicerea alăutei? 8 Că trâmbiţa de va da glas fără de semn, cine se va găti la război? 9 Aşa şi voi prin limbă, de nu veţi da cuvânt cu bună înţelegere, cum se va cunoaşte ceea ce se va grăi? Că veţi fi grăind în văzduh. 10 Atâtea de multe, de se va întâmpla, sunt felurile glasurilor în lume, şi nici unul dintr-însele este fără de glas. 11 Deci de nu voi şti puterea glasului, voi fi celui ce grăieşte barbar; şi cel ce grăieşte, mie barbar. 12 Aşa şi voi de vreme ce sunteţi râvnitori duhurilor, spre zidirea Bisericii să căutaţi ca să prisosiţi. 13 Pentru aceea cel ce grăieşte în limbi, să se roage, ca să şi tălmăcească. 14 Pentru că de mă voi ruga cu limba, duhul meu se roagă; iar mintea mea fără de roadă este. 15 Ce dar este? Ruga-mă-voi cu duhul, ruga-mă-voi şi cu mintea; cânta-voi cu duhul, cânta-voi şi cu mintea. 16 Pentru că de vei binecuvânta cu duhul, cel ce plineşte locul celui prost, cum va zice Amin după mulţumirea ta, de vreme ce, ce zici nu ştie? 17 Că tu bine mulţumeşti, dar celălalt nu se zideşte. 18 Mulţumesc Dumnezeului meu, că mai mult decât voi toţi grăiesc în limbi. 19 Ci în Biserică voiesc cinci cuvinte a grăi cu mintea mea, ca şi pre alţii să-i învăţ, decât zece mii de cuvinte în limbă. 20 Fraţilor, nu fiţi prunci cu minţile, ci cu răutatea fiţi prunci, iar cu minţile fiţi desăvârşit. 21 În lege scrie: Că întru alte limbi, şi cu alte buze voi grăi norodului acestuia, şi nici aşa nu mă vor asculta pre mine, zice Domnul. 22 Drept aceea limbile spre semn sunt, nu credincioşilor, ci celor necredincioşi; iar prorocia nu necredincioşilor, ci celor ce cred. 23 Deci dar de s-ar aduna toată Biserica împreună, şi toţi ar grăi în limbi, şi ar intra şi de cei neînvăţaţi sau necredincioşi, au nu ar zice că sunteţi nebuni? 24 Iar de prorociţi toţi, şi ar intra vreun necredincios sau neînvăţat, se vădeşte de toţi, se judecă de toţi. 25 Şi aşa cele ascunse ale inimii lui arătate se fac; şi aşa căzând pre faţă se va închina lui Dumnezeu zicând: Că cu adevărat Dumnezeu întru voi este.
26 Ce este dar fraţilor? Când vă adunaţi fieştecarele dintru voi, psalm are, învăţătură are, limbă are, descoperire are, tălmăcire are, toate spre zidire să se facă. 27 De grăieşte cineva în limbă, câte doi, sau mai mulţi câte trei, şi pre rând, şi unul din voi să tălmăcească. 28 Iar de nu va fi tălmăcitor, să tacă în Biserică, şi numai lui să-şi grăiască, şi lui Dumnezeu. 29 Iar prorocii doi sau trei să grăiască, şi ceilalţi să ia seama (să judece). 30 Iar de se va descoperi altuia ce şade, cel dintâi să tacă. 31 Că puteţi câte unul toţi a proroci, ca toţi să se înveţe, şi toţi să se mângâie. 32 Şi duhurile Prorocilor, Prorocilor se supun. 33 Că Dumnezeu nu este al tulburării, ci al păcii, precum întru toate Bisericile Sfinţilor. 34 Femeile voastre în Biserică să tacă. Că nu li s-a dat voie lor să grăiască, ci să fie plecate, precum şi legea zice. 35 Iar de voiesc să se înveţe ceva, acasă să-şi întrebe pre bărbaţii lor; că ruşine este femeilor să grăiască în Biserică. 36 Au de la voi Cuvântul lui Dumnezeu a ieşit? Sau numai la voi a ajuns? 37 De i se pare cuiva că este proroc, sau duhovnicesc, înţeleagă cele ce scriu vouă, că ale Domnului sunt porunci. 38 Iar de nu înţelege cineva, nu înţeleagă. 39 Deci fraţilor, râvniţi a proroci, şi a grăi în limbi să nu opriţi. 40 Toate cu cuviinţă şi dupre rânduială să se facă.
