Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Romani
Capitolul 8
1 Nici o pedeapsă drept aceea nu este acum celor ce sunt întru Hristos Iisus, care nu umblă după trup, ci după Duh. 2 Că legea Duhului vieţii întru Hristos Iisus, m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. 3 Pentru că ceea ce era cu neputinţă legii, întru care era slabă prin trup, Dumnezeu pre Fiul său trimiţând întru asemănarea trupului păcatului, (a săvârşit,) şi pentru păcat a osândit păcatul în trup. 4 Ca îndreptarea legii să se plinească întru noi, care nu umblăm după trup, ci dupre Duh. 5 Că cei ce sunt dupre trup, cele ale trupului cugetă; iar cei ce dupre Duh, cele ale Duhului. 6 Pentru că cugetul trupului este moarte; iar cugetul Duhului viaţă şi pace. 7 Pentru că cugetul trupului vrăjmaş este la Dumnezeu; că legii lui Dumnezeu nu se supune, că nici poate. 8 Şi cei ce sunt în trup, lui Dumnezeu a plăcea nu pot. 9 Iar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh; că Duhul lui Dumnezeu locuieşte întru voi. Iar de nu are cineva Duhul lui Hristos, acela nu este al lui. 10 Iar de este Hristos întru voi, trupul dar este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate. 11 Iar de locuieşte întru voi Duhul celui ce a sculat pre Iisus din morţi, cela ce a sculat pre Hristos din morţi, va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, pentru Duhul lui cel ce locuieşte întru voi.
12 Drept aceea fraţilor datori suntem, nu trupului ca să vieţuim după trup. 13 Că de vieţuiţi după trup, veţi să muriţi. Iar de veţi omorî cu Duhul faptele trupului, veţi fi vii. 14 Căci câţi cu Duhul lui Dumnezeu se poartă, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Pentru că nu aţi luat iarăşi duhul robiei spre temere, ci aţi luat Duhul punerii de fii, întru carele strigăm, Avva Părinte. 16 Însuşi Duhul acesta mărturiseşte dimpreună cu duhul nostru, că suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar de suntem fii, suntem dar şi moştenitori, moştenitori adecă ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori ai lui Hristos; de vreme ce pătimim împreună cu dânsul, ca să ne şi proslăvim împreună cu dânsul.
18 Că socotesc că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, către Slava cea viitoare care va să se descopere către noi. 19 Pentru că nădejdea zidirii descoperirea fiilor lui Dumnezeu aşteaptă. 20 Că deşertăciunii s-a supus zidirea, nu de voie, ci pentru cel ce o a supus. 21 Spre nădejde, că şi singură zidirea aceasta se va slobozi din robia stricăciunii, întru slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu. 22 Căci ştim, că toată zidirea împreună suspină, şi împreună are durere până acum. 23 Şi nu numai, ci şi care avem pârga Duhului, şi noi singuri întru noi suspinăm, aşteptând punerea de fii, pre izbăvirea trupului nostru. 24 Că prin nădejde ne-am mântuit; însă nădejdea care se vede nu este nădejde. Că ceea ce vede cineva, pentru ce şi o nădăjduieşte? 25 Iar dacă ceea ce nu vedem nădăjduim, prin răbdare aşteptăm. 26 Aşijderea şi Duhul împreună ajutorează nouă întru slăbiciunile noastre; pentru că de ce ne vom ruga, precum se cade, nu ştim. Ci singur Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite. 27 Iar cela ce cearcă inimile, ştie ce este cugetul Duhului; că dupre Dumnezeu se roagă pentru sfinţi. 28 Şi ştim că celor ce iubesc pre Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, acelora adică care după punerea înainte (dupre voinţă) sunt chemaţi. 29 Că pre care mai înainte i-a cunoscut, mai înainte i-a şi hotărât ca să fie asemenea chipului Fiului său; ca să fie el întâiu născut între mulţi fraţi. 30 Iar pre care mai înainte i-a hotărât, pre aceştia i-a şi chemat; şi pre care i-a chemat, pre aceştia i-a şi îndreptat; iar pre care i-a îndreptat, pre aceştia i-a şi proslăvit.
31 Ce vom zice dar către acestea? De este Dumnezeu pentru noi, cine este împotriva noastră? 32 Că cel ce nu a părtinit (nu a cruţat) Fiului său, ci pentru noi toţi l-a dat pre dânsul, cum nu împreună cu el şi toate ne va dărui nouă? 33 Cine va pârî împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel ce îndreptează. 34 Cine este cel ce judecă spre pierzare? Hristos este cel ce a murit, şi mai ales carele a şi înviat, care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, carele şi se roagă pentru noi. 35 Cine ne va despărţi pre noi de dragostea lui Dumnezeu? Necazul, sau strâmtorarea, sau goana, sau foametea, sau golătatea, sau nevoia, sau sabia? 36 Precum este scris: Că pentru tine suntem omorâţi toată ziua, socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere. 37 Ci întru acestea toate prea biruim, pentru cela ce ne-a iubit pre noi. 38 Pentru că încredinţat sunt, că nici moartea, nici viaţa, nici Îngerii, nici Căpeteniile, nici Puterile, nici cele de acum, nici cele viitoare; 39 Nici înălţimea, nici adâncul, nici altă făptură oarecare nu poate pre noi să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este întru Hristos Iisus Domnul nostru.
