Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Romani
Capitolul 7
1 Au nu ştiţi fraţilor, că celor ce ştiu legea grăiesc: Că legea stăpâneşte pre om în câtă vreme trăieşte? 2 Că femeia cu bărbat legată este de lege cu bărbatul ce trăieşte; iar de i-a murit bărbatul ei, s-a dezlegat de legea bărbatului. 3 Drept aceea trăindu-i bărbatul ei, preacurvă se cheamă, de va fi cu alt bărbat; iar de-i va muri bărbatul ei, slobodă este de lege, a nu fi ea preacurvă, fiind cu alt bărbat. 4 Pentru aceea fraţii mei, şi voi v-aţi omorât legii prin trupul lui Hristos, ca să fiţi voi ai altuia, ai celui ce a Înviat din morţi, ca să aducem roadă lui Dumnezeu. 5 Căci când eram în trup, patimile păcatelor cele prin lege, se lucrau întru mădulările noastre, ca să aducă roadă morţii. 6 Iar acum ne-am slobozit de lege, murind noi aceleia întru care eram ţinuţi; ca să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu întru vechitura slovei.
7 Ce dar vom zice? Au doară legea păcat este? Să nu fie. Ci păcatul nu l-am cunoscut, fără numai prin lege. Că şi pre poftă nu o aş fi ştiut, de nu ar fi zis legea: Să nu pofteşti. 8 Şi pricină luând păcatul prin poruncă, a lucrat întru mine toată pofta; că fără de lege, păcatul era mort. 9 Şi eu trăiam fără de lege oarecând; iar venind porunca, păcatul a înviat. 10 Iar eu am murit; şi mi s-a aflat mie porunca care era spre viaţă, aceasta a fi spre moarte. 11 Că păcatul luând pricină prin poruncă, m-a amăgit, şi prin aceea m-a omorât. 12 Drept aceea legea sfântă este; şi porunca sfântă, şi dreaptă, şi bună.
13 Deci oare ce era bun mie s-a făcut spre moarte? Să nu fie. Ci păcatul, ca să se arate păcat, prin ce era bun lucrându-mi moarte. Ca să se facă peste măsură păcătos păcatul prin poruncă. 14 Căci ştim că legea duhovnicească este, iar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15 Că ceea ce lucrez, nu ştiu; că nu care voiesc eu, aceea fac; ci care urăsc, aceea lucrez. 16 Iar de fac aceasta care nu voiesc, laud legea că este bună. 17 Iar acum nu eu fac aceea, ci păcatul care locuieşte întru mine. 18 Pentru că ştiu că nu locuieşte întru mine, adecă în trupul meu, ce este bun. Că a voi se află la mine, iar a face binele, nu aflu. 19 Că nu fac binele care voiesc, ci răul carele nu îl voiesc, acela fac. 20 Iar de fac aceasta care nu voiesc eu, iată nu fac eu aceasta, ci păcatul care locuieşte întru mine. 21 Aflu drept aceea legea mie celui ce voiesc să fac binele, că ce este rău la mine se află. 22 Că împreună mă veselesc cu legea lui Dumnezeu dupre omul cel dinlăuntru. 23 Dar văd altă lege întru mădularele mele, oştindu-se împotriva legii minţii mele, şi dându-mă pre mine rob legii păcatului, care este întru mădularele mele. 24 Ticălos om sunt eu! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia? 25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Domnul nostru. Deci dar, eu însumi cu mintea mea slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.
