Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Romani
Capitolul 4
1 Deci ce vom zice, că Avraam părintele nostru să fi aflat dupre trup? 2 Că de s-a îndreptat Avraam din fapte, are laudă, ci nu la Dumnezeu. 3 Că ce zice Scriptura? Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu, şi s-a socotit lui întru dreptate. 4 Şi celui ce lucrează plata nu i se socoteşte după dar, ci după datorie. 5 Iar celui ce nu lucrează, ci crede întru cela ce îndreptează pre cel necredincios, i se socoteşte credinţa lui întru dreptate. 6 Precum şi David zice fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără de fapte: 7 Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. 8 Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul.
9 Deci fericirea aceasta, întru tăierea împrejur este numai, sau şi întru netăierea împrejur? Că zicem, că s-a socotit lui Avraam credinţa întru dreptate. 10 Dar cum i s-a socotit lui? Întru tăierea împrejur fiind, sau întru netăierea împrejur? Nu întru tăierea împrejur, ci întru netăierea împrejur. 11 Şi semnul tăierii împrejur a luat, pecete a dreptăţii credinţei, celei întru netăierea împrejur; ca să fie el tată tuturor celor ce cred prin netăierea împrejur, ca să se socotească şi lor spre dreptate. 12 Şi tată tăierii împrejur, nu numai celor ce sunt din tăierea împrejur, ci şi celor ce umblă în urmele credinţei, celei dintru netăierea împrejur, a Părintelui nostru Avraam.
13 Că nu prin lege este lui Avraam făgăduinţa, sau seminţiei lui, ca să fie el moştenitor lumii; ci prin dreptatea credinţei. 14 Că de sunt cei din lege moştenitori, în zadarnică s-a făcut credinţa, şi s-a stricat făgăduinţa. 15 Că legea mânie lucrează; că unde nu este lege, acolo nici călcare de lege este.
16 Pentru aceasta din credinţă, ca dupre dar, ca să fie stătătoare făgăduinţa la toată seminţia; nu numai la ceea ce este din lege, ci şi la ceea ce este din credinţa lui Avraam, care este tată nouă tuturor. 17 (Precum este scris: Că tată a multe neamuri te-am pus,) înaintea lui Dumnezeu, căruia a crezut, celui ce înviază morţii, şi cheamă cele ce nu sunt ca cum ar fi. 18 Carele mai (afară) presus de nădejde întru nădejde a crezut, că va fi el tată a multe neamuri, după cum i s-a zis: Aşa va fi sămânţa ta. 19 Şi neslăbind cu credinţa, nu s-a uitat la trupul său cel omorât, fiind mai de o sută de ani, şi la omorârea pântecelui Sarrei. 20 Şi întru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s-a îndoit cu necredinţa, ci s-a întărit cu credinţa dând slavă lui Dumnezeu. 21 Şi adeverit fiind că ce i-a făgăduit, puternic este a şi face, 22 pentru aceea i s-a şi socotit lui spre dreptate. 23 Şi nu s-au scris pentru el numai că i s-a socotit lui spre dreptate; 24 ci şi pentru noi, cărora va să i se socotească, celor ce credem întru cela ce a sculat pre Iisus Hristos Domnul nostru din morţi. 25 Carele s-a vândut pentru greşalele noastre, şi s-a sculat pentru îndreptarea noastră.
