Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Romani
Capitolul 11
1 Zic drept aceea: Au doar a lepădat Dumnezeu pre norodul său? Să nu fie; că şi eu Israilitean sunt din sămânţa lui Avraam, din neamul lui Veniamin. 2 Nu a lepădat Dumnezeu pre norodul său, pre carele mai înainte a cunoscut. Au nu ştiţi de Ilie ce zice Scriptura? Cum se roagă lui Dumnezeu împotriva lui Israil zicând: 3 Doamne, pre Prorocii tăi au omorât, şi Oltarele tale au surpat, şi eu am rămas singur, şi caută sufletul meu. 4 Dar ce îi zice lui Dumnezeescul răspuns? Lăsatu-mi-am mie şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. 5 Aşadar şi în vremea aceasta rămăşiţă (lăsare) dupre alegerea Darului s-a făcut. 6 Şi de este dupre Dar, de aceea nu este din fapte; că apoi darul nu ar fi dar; iar de este din fapte, de aceea nu este Darul, că apoi fapta nu ar fi faptă. 7 Ce dar? Ce căuta Israil, aceea nu a nimerit, iar alegerea a nimerit, iar ceilalţi s-au împietrit. 8 Precum este scris: Datu-le-a lor Dumnezeu duh de umilinţă (împietrire), ochi ca să nu vază, şi urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi. 9 Şi David zice: Facă-se masa lor spre cursă, şi spre laţ şi spre sminteală, şi spre răsplătire lor. 10 Întunece-se ochii lor ca să nu vază, şi spinarea lor de tot o gârboveşte.
11 Zic drept aceea, au doară s-au poticnit ca să cadă? Să nu fie; ci prin poticnirea lor mântuire s-a făcut neamurilor, ca să râvnească pre ele. 12 Şi de vreme ce poticnirea lor este bogăţie lumii, şi împuţinarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mi mult plinirea lor? 13 Că vouă zic neamurilor, întrucât sunt eu neamurilor Apostol, slujba mea o slăvesc. 14 Că doară aş face trupul meu să râvnească, şi să mântuiesc pre vreunii dintr-înşii. 15 Că de este lepădarea lor împăcare lumii, ce alt este luarea, fără numai viaţă din morţi? 16 Că de este pârga (începătura) sfântă, este şi frământătura; şi de este rădăcina sfântă, sunt şi ramurile. 17 Iar de s-au şi frânt unele din ramuri, iar tu măslin sălbatec fiind te-ai altoit întru ele, şi părtaş rădăcinii şi grăsimei măslinului te-ai făcut, 18 Nu te lăuda asupra ramurilor, iar de te lauzi, nu porţi tu pre rădăcină, ci rădăcina pre tine. 19 Dar vei zice: Frântu-s-au ramurile ca să mă altoiesc eu. 20 Bine, pentru necredinţa s-au frânt, iar tu pentru credinţa stai; nu te înălţa cu mintea, ci te teme. 21 Că de nu a părtinit Dumnezeu ramurilor celor fireşti, nu cumva şi ţie să nu-ţi părtinească. 22 Vezi dar bunătatea, şi nepărtinirea (asprimea) lui Dumnezeu: Spre cei ce au căzut nepărtinire, iar spre tine bunătate, de vei rămânea în bunătate; de vreme ce şi tu te vei tăia. 23 Şi aceia iarăşi, de nu vor rămânea în necredinţă, se vor altoi; că puternic este Dumnezeu iarăşi să-i altoiască pre ei. 24 Că dacă tu din măslinul cel din fire sălbatec te-ai tăiat, şi afară de fire te-ai altoit în măslin bun, cu cât mai vârtos aceştia care sunt dupre fire, se vor altoi întru al lor măslin.
25 Pentru că nu voiesc ca să nu ştiţi voi fraţilor taina aceasta (ca să nu fiţi întru voi singuri înţelepţi), că orbire din partea lui Israil s-a făcut, până ce va intra plinirea neamurilor. 26 Şi aşa tot Israilul se va mântui, precum este scris: Veni-va din Sion cel ce izbăveşte, şi va întoarce necurăţiile (păgânătăţile) de la Iacov. 27 Şi aceasta este lor cea de la mine făgăduinţă, când voi lua păcatele lor. 28 Dupre Evanghelie cu adevărat vrăjmaşi sunt pentru voi, iar după alegere iubiţi pentru părinţi. 29 Că fără căinţă sunt darurile şi chemarea lui Dumnezeu. 30 Că precum şi voi oarecând nu aţi crezut lui Dumnezeu, iar acum v-aţi miluit prin necredinţa acestora, 31 Aşa şi aceştia acum nu au crezut întru mila voastră, ca şi ei să se miluiască. 32 Că a încuiat Dumnezeu pre toţi întru necredinţă, ca pre toţi să-i miluiască.
33 O adâncul bogăţiei, şi al înţelepciunii, şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercate judecăţile lui, şi neurmate căile lui! 34 Că cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s-a făcut lui sfetnic? 35 Sau cine i-a dat mai-nainte lui, şi i se va răsplăti lui? 36 Că dintr-însul şi printr-însul întru dânsul sunt toate, aceluia Slava în veci Amin.
