Noul Testament de la Smirna
Epistolia sfântului apostol Pavel cea către Romani
Capitolul 1
1 Pavel, sluga lui Iisus Hristos, chemat Apostol, ales (rânduit) spre Evanghelia lui Dumnezeu. 2 Care mai înainte a făgăduit, prin Prorocii săi întru Sfinte Scripturi, 3 Pentru Fiul său cel ce s-a născut din sămânţa lui David după trup. 4 Carele s-a hotărât Fiul lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, dintru Învierea din morţi a lui Iisus Hristos Domnul nostru. 5 (Prin care am luat Darul şi Apostolia, spre ascultarea credinţei, întru toate neamurile pentru Numele lui. 6 Întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos). 7 Tuturor celor din Roma, iubiţilor lui Dumnezeu, celor chemaţi sfinţi: Dar vouă, şi pace, de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
8 Întâi dară mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toţi; căci credinţa voastră se vesteşte în toată lumea. 9 Că mărturie îmi este mie Dumnezeu, căruia slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului lui, că neîncetat fac pomenire de voi. 10 Totdeauna întru rugăciunile mele, rugându-mă ca doar cândva bine mi s-ar întâmpla (bine voi călători) cu voia lui Dumnezeu, ca să viu la voi. 11 Că doresc să vă văd pre voi, ca să vă dau vouă ceva dar duhovnicesc spre întărirea voastră. 12 Şi aceasta este, ca sa mă mângâi împreună cu voi, prin credinţa cea dimpreună a voastră şi a mea. 13 Şi nu voi să nu ştiţi voi, fraţilor, că de multe ori am gândit ca să viu la voi; şi am fost oprit până acum, ca să am ceva roadă şi întru voi, precum şi întru celelalte neamuri. 14 Că elinilor şi barbarilor, înţelepţilor şi neînţelepţilor dator sunt. 15 Aşijderea, (aşa este osârdia mea) cât este după a mea osârdie şi vouă celor din Roma să vă binevestesc.
16 Că nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos că Puterea lui Dumnezeu este spre mântuire tot celui ce crede, Iudeului mai întâi, şi Elinului. 17 Că dreptatea lui Dumnezeu întru dânsa se descoperă din credinţă în credinţă; precum este scris: Iar dreptul din credinţă va fi viu.
18 Pentru că se descopere mânia lui Dumnezeu din cer peste toată păgânătatea şi nedreptatea oamenilor, care ţin adevărul întru nedreptate. 19 Pentru ca ce este cunoscut (căci cunoştinţa) a lui Dumnezeu, arătat este întru dânşii; că Dumnezeu le-a arătat lor. 20 Pentru că cele nevăzute ale lui de la zidirea lumii, din făpturi socotindu-se se văd, şi veşnică Puterea lui şi Dumnezeirea; ca să fie ei fără de răspuns. 21 De vreme ce cunoscând pre Dumnezeu, nu ca pre Dumnezeu l-au slăvit, sau i-au mulţumit, ci s-au făcut înzadarnici întru cugetele sale, şi s-a întunecat cea neînţelegătoare inima lor. 22 Zicându-se pre sine a fi înţelepţi, au nebunit; 23 Şi au mutat Slava lui Dumnezeu celui nestricăcios, întru asemănarea chipului omului celui stricăcios, şi al păsărilor, şi al celor cu patru picioare, şi al celor ce se târăsc.
24 Pentru aceea i-a şi dat Dumnezeu pre ei întru poftele inimilor lor întru necurăţie, ca să se spurce trupurile lor întru sineşi. 25 Care au mutat adevărul lui Dumnezeu întru minciună; şi au cinstit, şi au slujit făpturii decât Făcătorului, carele este binecuvântat în veci Amin. 26 Pentru aceea i-a dat pre ei Dumnezeu întru patimi de ocară; că şi femeile lor şi-au schimbat rânduiala cea firească întru ceea ce este împrotiva firii. 27 Aşijderea şi bărbaţii lăsând cea după fire rânduială a părţii femeieşti, s-au aprins întru pofta sa unul spre altul, bărbaţi cu bărbaţi ruşinea lucrându-o; şi răsplătirea ce li se cădea, a rătăcirii lor, întru sineşi luându-o. 28 Şi precum nu au cercat ei a avea pre Dumnezeu întru cunoştinţă, aşa i-a dat pre ei Dumnezeu întru minte neiscusită (nepricepută) a face cele ce nu se cad. 29 Plini fiind de toată nedreptatea, de curvie, de vicleşug, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de sfadă, de înşelăciune, de năravuri rele. 30 Şoptitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, aflători de rele, neascultători de părinţi. 31 Neînţelegători, nestatornici întru aşezământuri, fără dragoste, neîmpăcaţi, nemilostivi; 32 Care dreptatea lui Dumnezeu ştiind, (că cei ce fac unele ca acestea vrednici de moarte sunt), nu numai fac acestea, ci încă şi bine-voiesc cu cei ce le fac.
