Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 8
1 Şi Saul era binevoind spre uciderea lui, şi s-a făcut în ziua aceea goană mare asupra Bisericii din Ierusalim, şi toţi s-au risipit prin ţinuturile Iudeii, şi ale Samariei, afară de Apostoli. 2 Şi au îngropat pre Ştefan bărbaţi cucernici, şi au făcut plângere mare peste dânsul. 3 Şi Saul strica Biserica, mergând prin case şi trăgând bărbaţi şi femei le da temniţă.
4 Deci ei risipindu-se trecură binevestind cuvântul. 5 Iar Filip pogorându-se în cetatea Samariei, propovăduia lor pre Hristos. 6 Iar norodul lua aminte cu un cuget la cele ce se grăia de la Filip, auzind şi văzând semnele care le făcea. 7 Pentru că din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare ieşeau; şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat. 8 Şi s-a făcut bucurie mare în cetatea aceea. 9 Iar un bărbat oarecare anume Simon, era mai înainte în cetate vrăjind şi amăgind neamul Samariei, zicând cum că ar fi el oarecare mare. 10 La care luau aminte toţi de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea lui Dumnezeu cea mare. 11 Iară lua aminte la el, pentru că de multă vreme cu vrăjile i-a fost amăgit pre ei. 12 Iar dacă au crezut lui Filip care propovăduia de Împărăţia lui Dumnezeu, şi de Numele lui Iisus Hristos, s-au botezat bărbaţi şi femei. 13 Atunci şi Simon acela a crezut, şi botezându-se petrecea cu Filip; şi văzând puterile cele mari, şi semnele ce se făceau, spăimântându-se se mira.
14 Iar auzind Apostolii cei din Ierusalim, cum că a primit Samaria cuvântul lui Dumnezeu, au trimis către dânşii pre Petru şi pre Ioan. 15 Care pogorându-se, s-au rugat pentru ei, ca să ia Duh Sfânt. 16 Pentru că încă nici peste unul dintru ei nu se pogorâse, ci numai botezaţi erau întru Numele Domnului Iisus. 17 Atunci puneau mâinile peste ei, şi luau Duh Sfânt. 18 Şi văzând Simon că prin punerea mâinilor Apostolilor se dă Duh Sfânt, a adus lor bani. 19 Zicând: Daţi şi mie această putere, ca ori pe care voi pune mâinile, să ia Duh Sfânt. 20 Iar Petru a zis către el: Argintul tău să fie cu tine întru pierzare, căci ai socotit că Darul lui Dumnezeu cu bani se agoniseşte. 21 Nu este ţie parte, nici soartă întru cuvântul acesta; pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22 Pocăieşte-te drept aceea de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi s-ar ierta ţie cugetul inimii tale. 23 Pentru că întru amărăciune a fierei, şi întru legătură a nedreptăţii te văd că eşti. 24 Şi răspunzând Simon, a zis: Rugaţi-vă voi pentru mine către Domnul, ca nimic dintru acestea care aţi zis să nu vie asupra mea. 25 Deci ei mărturisind şi grăind cuvântul Domnului, s-au întors în Ierusalim, şi în multe sate de-ale Samarinenilor au binevestit.
26 Şi Îngerul Domnului a grăit către Filip zicând: Scoală-te şi mergi spre amiazăzi, la calea ce coboară din Ierusalim în Gaza, aceasta este pustie. 27 Şi sculându-se, a mers; şi iată un bărbat arab famen, puternic al Kandakiei Împărătesei Arabilor; care era peste toate visteriile ei, care a fost venit să se închine în Ierusalim. 28 Şi era întorcându-se, şi şezând în căruţa sa, citea pre Prorocul Isaia. 29 Iar Duhul a zis lui Filip: Apropie-te şi te lipeşte de căruţa aceasta. 30 Şi alergând Filip, l-a auzit citind el pre Prorocul Isaia, şi a zis: Oare înţelegi cele ce citeşti? 31 Iar el zis: Cum voi putea, de nu mă va povăţui cineva? Şi a rugat pre Filip de s-a suit şi a şezut cu el. 32 Iar cuvântul scripturii, care citea, era acesta: Ca o oaie spre junghiere s-a adus; şi ca un miel înaintea celui ce-l tunde pre el fără de glas; aşa nu îşi deschide gura sa. 33 Întru smerenia lui judecata lui s-a ridicat, şi neamul lui cine îl va spune? Că se ridică de la pământ viaţa lui. 34 Şi răspunzând Famenul, a zis lui Filip: Rogu-te, pentru cine zice Prorocul acestea? Pentru sine, sau pentru altcineva? 35 Şi deschizând Filip gura sa, şi începând din scriptura aceasta, a binevestit lui pre Iisus. 36 Şi mergând ei pre cale, au venit la oarecare apă; şi a zis famenul: Iată apă, ce mă opreşte a mă boteza? 37 Iar Filip a zis lui: De crezi din toată inima ta, cu putinţă este. Şi el răspunzând, a zis: Cred că Fiul lui Dumnezeu este Iisus Hristos. 38 Şi a poruncit să stea căruţa, şi s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip şi Famenul, şi l-a botezat pre el. 39 Iar dacă a ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pre Filip, şi nu l-a mai văzut pre el Famenul; şi mergea în calea sa bucurându-se. 40 Iar Filip s-a aflat în Azot, şi trecând binevestea în toate cetăţile, până a venit el la Cesareea.
