Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 7
1 Şi a zis Arhiereul: Oare acestea aşa sunt? Iar el a zis: 2 Bărbaţi fraţi, şi părinţi, ascultaţi: Dumnezeul slavei s-a arătat Părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai nainte până a locui el în Haran. 3 Şi a zis către dânsul: Ieşi din pământul tău, şi din rudenia ta. 4 Şi vino în pământul carele îl voi arăta ţie. Atunci ieşind din pământul Haldeilor, a locuit în Haran; şi de acolo după ce a murit tatăl lui, l-a mutat pre el în pământul acesta, întru care voi locuiţi. 5 Şi nu i-a dat lui moştenire într-însul nici un pas de picior. Şi a făgăduit că îl va da lui spre stăpânire pre el, şi seminţiei lui după dânsul, nefiind la el fiu. 6 Şi a grăit aşa Dumnezeu, că va fi sămânţa lui nemernică, în pământ străin, şi o vor robi pre ea, şi o vor chinui ani patru sute. 7 Şi neamul la care vor sluji, îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, şi după acestea vor ieşi, şi vor sluji mie în locul acesta. 8 Şi i-a dat lui aşezământul Tăierii împrejur, şi aşa a născut pre Isaac şi l-a tăiat împrejur pre el în ziua a opta, şi Isaac pre Iacov, şi Iacov pre cei doisprezece Patriarhi. 9 Şi Patriarhii pizmuind lui Iosif, l-au vândut la Egipt, şi era Dumnezeu cu dânsul. 10 Şi l-a scos pre el din toate necazurile lui, şi i-a dat lui dar şi înţelepciune înaintea lui Faraon împăratul Egiptului, şi l-a pus pre el povăţuitor peste Egipt şi peste toată casa lui. 11 Şi a venit foamete peste tot pământul Egiptului, şi al lui Canaan, şi necaz mare, şi nu aflau de mâncat (hrană) părinţii noştri. 12 Şi auzind Iacov că sunt bucate în Egipt, a trimis pre părinţii noştri întâi. 13 Şi întru al doilea rând s-a arătat Iosif fraţilor lui, şi s-a făcut lui Faraon arătat neamul lui Iosif. 14 Şi trimiţând Iosif a chemat pre tatăl său Iacov, şi toată rudenia lui, cu suflete şaptezeci şi cinci. 15 Şi s-a pogorât Iacov în Egipt, şi a murit el şi părinţii noştri. 16 Şi s-au mutat în Sihem, şi s-au pus în mormântul care a cumpărat Avraam cu preţ de argint de la fii lui Emor al lui Sihem.
17 Iar cum se apropia vremea făgăduinţei, care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut norodul şi s-au înmulţit în Egipt. 18 Până ce s-a sculat alt împărat, care nu ştia pre Iosif. 19 Acesta meşteşugind neamul nostru, a chinuit pre părinţii noştri, ca să lepede pruncii lor să nu vieze. 20 Întru care vreme s-a născut Moise, şi era plăcut lui Dumnezeu, care s-a hrănit luni trei în casa tătâne-său. 21 Şi lepădându-se el, l-a luat fata lui Faraon, şi l-a crescut pre el eişi fecior. 22 Şi s-a învăţat Moise toată înţelepciunea egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte. 23 Iar când se plineau lui patruzeci de ani, s-a suit în inima lui ca să cerceteze pre fraţii săi fii lui Israil. 24 Şi văzând pre oarecare pătimind strâmbătate, l-a apărat şi a făcut izbândă celui asuprit, ucigând pre egiptean. 25 Şi gândea cum că pricep fraţii lui, că Dumnezeu prin mâna lui dă lor mântuire, iar ei nu au înţeles. 26 Şi a doua zi s-a arătat lor sfădindu-se ei, şi i-a îndemnat spre pace zicând: Bărbaţi, fraţi sunteţi voi, pentru ce faceţi strâmbătate unul altuia? 27 Iar cel ce făcea strâmbătate aproapelui, l-a împins pre el zicând: Cine te-a pus pre tine domn şi judecător peste noi? 28 Au voieşti tu să mă omori precum ai omorât ieri pre egipteanul? 29 Şi a fugit Moise pentru cuvântul acesta, şi s-a făcut nemernic în pământul lui Madiam, unde a născut doi fii.
30 Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, s-a arătat lui în pustia muntelui Sinai Îngerul Domnului în para focului rugului. 31 Iar Moise văzând s-a minunat de vedenie, şi apropiindu-se el să ia aminte, s-a făcut Glasul Domnului către el: 32 Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. Şi cutremurându-se Moise nu cuteza să caute. 33 Şi a zis lui Domnul: Dezleagă încălţămintea picioarelor tale; pentru că locul întru care stai, pământ sfânt este. 34 Văzând am văzut chinuirea norodului meu celui din Egipt, şi suspinul lor am auzit, şi m-am pogorât să-i scot pre ei, şi acum vino să te trimit în Egipt. 35 Pre acest Moise de care s-au lepădat zicând: Cine te-a pus pre tine domn şi judecător? Pre acesta Dumnezeu domn şi izbăvitor l-a trimis, prin mâna Îngerului celui ce s-a arătat lui în rug. 36 Acesta i-a scos pre ei făcând minuni, şi semne în pământul Egiptului, şi la Marea Roşie, şi în pustie, ani patruzeci. 37 Acesta este Moise, cel ce a zis fiilor lui Israil: Proroc va ridica vouă Domnul Dumnezeul vostru dintre fraţii voştri, ca mine, pre el să ascultaţi. 38 Acesta este acela ce a fost întru adunare în pustie cu Îngerul, care grăia lui în muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, carele au primit cuvinte vii să ne dea nouă. 39 La care nu au vrut să se facă ascultători părinţii noştri, ci l-au lepădat, şi s-au întors cu inimile lor în Egipt. 40 Zicând lui Aaron: Fă nouă dumnezei, care vor merge înaintea noastră, pentru că Moise acesta, care ne-a scos pre noi din pământul Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat lui. 41 Şi au făcut viţel în zilele acelea, şi au adus jertfă idolului, şi se veseleau întru lucrurile mâinilor sale.
42 Şi s-a întors Dumnezeu, şi i-a dat pre ei să slujească Oştii Cerului, precum este scris în Cartea Prorocilor: Au junghieri şi jertfe aţi adus mie ani patruzeci în pustie, casa lui Israil? 43 Şi aţi luat cortul lui Moloh, şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile care le-aţi făcut să vă închinaţi lor, şi voi muta pre voi dincolo de Babilon. 44 Cortul mărturiei era întru Părinţii noştri în pustie, precum a rânduit cel ce grăia lui Moise, să-l facă pre el, după asemănarea care a văzut. 45 Pre care l-au şi adus primindu-l Părinţii noştri cu Iisus, întru stăpânirea neamurilor, pre care le-a gonit Dumnezeu de la faţa părinţilor noştri, până în zilele lui David. 46 Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să afle lăcaş Dumnezeului lui Iacov. 47 Iar Solomon i-a zidit lui casă. 48 Iar cel Înalt nu în lăcaşuri făcute de mâini locuieşte, precum Prorocul zice: 49 Cerul este mie scaun, şi pământul reazim picioarelor mele; ce casă îmi veţi zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele? 50 Au nu mâna mea a făcut acestea toate?
51 Voi cei tari în cerbice, şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, pururea împrotiva Duhului Sfânt staţi, precum părinţii voştri, şi voi. 52 Pre care din Proroci nu au gonit părinţii voştri? Şi au omorât pre cei ce mai înainte vesteau de venirea celui Drept, căruia acum voi vânzători şi ucigători v-aţi făcut. 53 Care aţi luat legea întru rânduiele ale Îngerilor, şi nu o aţi păzit.
54 Şi ei auzind acestea, crăpau în inimile sale, şi scrâşneau cu dinţii împrotiva lui. 55 Iar Ştefan fiind plin de Duh Sfânt, căutând la Cer a văzut slava lui Dumnezeu, şi pre Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. 56 Şi a zis: Iată, văd Cerurile deschise, şi pre Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu. 57 Iar ei strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile sale, şi au năvălit toţi cu un cuget asupra lui. 58 Şi scoţându-l afară din cetate, îl ucideau cu pietre; şi mărturiile şi-au pus hainele sale lângă picioarele unui tânăr ce se chema Saul. 59 Şi ucideau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne Iisuse primeşte duhul meu. 60 Şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti (pune) lor păcatul acesta; şi aceasta zicând, a adormit.
