Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 4
1 Şi grăind ei către norod, venit-au asupra lor Preoţii, şi Voievodul Bisericii, şi Saducheii. 2 Părându-le rău pentru că învăţa ei pre norod, şi vestea întru Iisus Învierea cea din morţi. 3 Şi şi-au pus pre dânşii mâinile, şi i-au pus pre ei la pază până a doua zi, că era seară. 4 Iar mulţi din cei ce auziseră cuvântul, au crezut; şi s-a făcut numărul bărbaţilor ca la cinci mii.
5 Şi a fost a doua zi de s-au adunat boierii, şi Bătrânii, şi Cărturarii în Ierusalim. 6 Şi Ana Arhiereul, şi Caiafa, şi Ioan, şi Alexandru, şi câţi erau din neamul Arhieresc. 7 Şi punându-i pre ei în mijloc, i-au întrebat, cu ce putere, sau cu ce nume aţi făcut voi aceasta? 8 Atunci Petru, umplându-se de Duh Sfânt, a zis către dânşii: Boieri ai norodului, şi Bătrânii lui Israil. 9 De vreme ce noi astăzi suntem întrebaţi pentru facerea de bine a unui om bolnav, întru cine acesta s-a mântuit, 10 Cunoscut să fie vouă tuturor şi la tot norodul lui Israil: Că întru Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, pre care Dumnezeu l-a înviat din morţi; întru acela acesta stă înaintea voastră sănătos. 11 Aceasta este Piatra care nu s-a băgat în seamă de către voi ziditorii, care s-a făcut în capul unghiului. 12 Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub Cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi. 13 Şi văzând îndrăznirea lui Petru, şi a lui Ioan, şi ştiind, că oameni necărturari sunt şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau pre dânşii că cu Iisus fuseseră. 14 Iar văzând pre omul cel tămăduit cu ei stând, nimic nu aveau a zice împrotivă.
15 Ci poruncindu-le lor să iasă afară din sobor, vorbeau întru sine, 16 Zicând: Ce vom face oamenilor acestora? Căci cum că cunoscut semn s-a făcut printr-înşii, tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim este arătat, şi nu putem tăgădui. 17 Ci ca nu mai mult să se lăţească în norod, cu înfricoşare să-i înfricoşăm pre ei, ca mai mult să nu grăiască pre Numele acesta nici unuia din oameni. 18 Şi chemându-i pre ei, le-au poruncit lor, ca nicidecum să nu mai grăiască nici să înveţe pre Numele lui Iisus. 19 Iar Petru şi Ioan răspunzând au zis către dânşii: De este drept înaintea lui Dumnezeu, a asculta pre voi mai vârtos decât pre Dumnezeu, judecaţi. 20 Pentru că nu putem noi cele ce am văzut şi am auzit, să nu le grăim. 21 Iar ei înfricoşându-i pre dânşii, i-au slobozit; nimic aflând cum i-ar munci pre ei, pentru norod. Că toţi proslăveau pre Dumnezeu, pentru ceea ce s-a făcut. 22 Pentru că mai mult decât de patruzeci de ani era omul acela, întru care se făcuse semnul acela al tămăduirii.
23 Iar după ce s-au slobozit, au venit la ai săi, şi le-au spus, câte au zis către dânşii Arhiereii şi Bătrânii. 24 Iar ei auzind, toţi dimpreună au ridicat glas către Dumnezeu, şi au zis: Stăpâne tu Dumnezeule cel ce ai făcut Cerul şi pământul şi marea, şi toate cele ce sunt într-însele. 25 Care ai zis prin gura lui David slugii tale: Pentru ce s-au întărâtat neamurile, şi noroadele au cugetat cele deşarte? 26 Stătut-au de faţă împăraţii pământului, şi boierii s-au adunat împreună, asupra Domului şi asupra Unsului lui. 27 Că s-au adunat cu adevărat în cetatea aceasta, asupra Sfântului Pruncului (Feciorului) tău Iisus, pre care l-ai uns, Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israil. 28 Să facă câte mâna ta şi sfatul tău mai înainte a rânduit să fie. 29 Şi acum Doamne caută împotriva îngrozirilor lor; şi dă robilor tăi cu toată îndrăzneala să grăiască cuvântul tău. 30 Când vei tinde mâna ta spre tămăduire, şi semne şi minuni să se facă prin Numele Sfântului Pruncului tău Iisus. 31 Şi rugându-se ei, s-a clătit locul unde erau adunaţi; şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt, şi grăiau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăznire.
32 Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut, era unul; şi nici unul ceva dintru averile lui zicea că este al său, ci le era lor toate de obşte. 33 Şi cu mare putere da mărturia Apostolii de Învierea Domnului Iisus, şi mare dar era preste ei toţi. 34 Şi nimeni nu era lipsit între ei; că toţi care aveau ţarini sau case, vânzându-le aduceau preţurile celor ce se vindeau. 35 Şi le puneau la picioarele Apostolilor, şi se da la fieştecare dupre cum cineva avea trebuinţă. 36 Iar Iosi cel ce s-a numit Varnava de Apostoli, (care se tâlcuieşte, fiul mângâierii), Levit, Critean de neam, 37 Având el ţarină, vânzând, a adus preţul, şi l-a pus la picioarele Apostolilor.
