Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 24
1 Iar după cinci zile s-a pogorât Arhiereul Anania, cu Bătrânii, şi cu oarecare ritor Tertil, care au arătat domnului asupra lui Pavel. 2 Şi chemându-se el, a început a-l pârî pre el Tertil zicând: 3 Multă pace dobândind prin tine, şi isprăvi care se fac la neamul acesta prin a ta purtare de grijă, în toată vremea şi în tot locul mărturisim, puternice Felixe, cu toată mulţumita. 4 Iar ca nu mai mult să te ostenesc, te rog să ne auzi pre noi în scurt cu a ta blândeţe. 5 Că am aflat pre omul acesta pierzător, şi pornind zarvă la toţi Iudeii ce sunt în toată lumea, şi mai mare eresului Nazarinenilor. 6 Care şi Biserica s-a ispitit să o spurce, pe care l-am şi prins, şi după legea nostră am vrut să-l judecăm. 7 Dar venind Lisie căpitanul cu multă silă, din mâinile noastre l-a luat. 8 Poruncind pârâşilor lui să vie la tine, de la care vei putea singur cercetând de toate acestea să cunoşti, de care noi pârâm pre el. 9 Şi împreună adevereau şi Iudeii, zicând: Cum că acestea aşa sunt.
10 Iar Pavel a răspuns, făcându-i lui semn domnul să grăiască: Ştiindu-te pre tine că de mulţi ani eşti judecător drept neamului acestuia, mai cu bună voie cele pentru mine răspund. 11 Că poţi tu cunoaşte că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile, de când m-am suit să mă închin în Ierusalim. 12 Şi nici în Biserică m-au aflat pre mine cu cineva pricindu-mă, sau tulburare făcând norodului, nici în Sinagoguri, nici în cetate. 13 Nici pot adeveri pentru care acum mă pârăsc. 14 Şi mărturisesc aceasta ţie, că dupre calea pre care ei o zic eres, aşa slujesc Dumnezeului părintesc, crezând toate cele scrise în lege, şi în Prooroci. 15 Nădejde având întru Dumnezeu, care şi însuşi aceştia aşteaptă, cum că va să fie înviere morţilor, drepţilor şi nedrepţilor. 16 Şi întru aceasta şi eu mă nevoiesc ca fără de poticnire ştiinţă să am către Dumnezeu şi către oameni pururea. 17 Şi după mulţi ani am venit, ca să fac milostenii la neamul meu, şi prinoase. 18 Întru care m-au aflat curăţit în Biserică, nu cu gloată, nici cu gâlceavă, oarecare Iudei din Asia. 19 Care trebuiau înaintea ta să vie de faţă, şi să pârască de au ceva asupra mea. 20 Sau aceştia singuri să spună, stând eu înaintea soborului, de au aflat ceva întru mine strâmbătate. 21 Fără numai pentru un glas acesta carele am strigat, stând între ei: Că pentru învierea morţilor, eu mă judec astăzi de voi.
22 Şi auzind acestea Felix, i-a lăsat (urnit) pre ei, fiindcă mai cu amăruntul ştia cele pentru calea aceasta, şi a zis: Când Lisie căpitanul se va pogorî, voi înţelege cele pentru voi. 23 Şi a poruncit sutaşului să se păzească Pavel, şi să aibă odihnă, şi pre nimeni să nu oprească dintru ai lui de a-i sluji sau a veni la el. 24 Iar după câteva zile venind Felix, cu Drusila femeia lui care era Iudeică, a chemat pre Pavel, şi l-a auzit pre el pentru credinţa cea întru Hristos. 25 Şi grăind el pentru dreptate, şi pentru înfrânare, şi pentru judecata ce va să fie, înfricoşându-se Felix, a răspuns: Acum mergi, şi aflând vreme te voi mai chema. 26 Încă şi nădăjduind că bani se vor da lui de la Pavel, ca să-l slobozească; pentru aceea şi mai adeseori chemându-l vorbea cu el. 27 Iar după ce s-au împlinit doi ani, s-a pus în locul lui Felix, Porchie Fist, şi vrând Felix să facă har Iudeilor, a lăsat pre Pavel legat.
