Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 22
1 Bărbaţi fraţi şi părinţi, auziţi acum răspunsul meu cel către voi. 2 Şi auzind că în limba evreiască grăieşte lor, mai multă tăcere au dat.
3 Şi a zis: Eu sunt bărbat Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, şi crescut în cetatea aceasta, lângă picioarele lui Gamaliil, învăţat pre amăruntul legea părinţească, râvnitor fiind lui Dumnezeu, precum toţi voi sunteţi astăzi. 4 Care această cale o am gonit, până la moarte, legând şi dând la temniţe, bărbaţi şi femei. 5 Precum şi Arhiereul mărturiseşte de mine, şi toată Bătrânimea, de la care şi cărţi luând către fraţi, la Damasc mergeam, ca şi pre cei ce erau acolo să-i aduc legaţi în Ierusalim, ca să se pedepsească. 6 Şi a fost când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, întru amiază zi, fără de veste din Cer a strălucit împrejurul meu lumină multă. 7 Şi am căzut la pământ, şi am auzit Glas zicându-mi: Saul Saul, ce mă goneşti? 8 Iar eu am răspuns: Cine eşti Doamne? Şi a zis către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pre carele tu goneşti. 9 Iar cei ce erau împreună cu mine, lumina o au văzut, şi s-au înfricoşat, iar glasul celui ce grăia mie, nu l-au auzit. 10 Şi am zis: Ce voi face Doamne? Iar Domnul a zis către mine: Sculându-te mergi în Damasc, şi acolo se va grăi ţie, pentru toate cele ce s-au rânduit ţie să le faci. 11 Şi fiindcă nu vedeam de slava luminii aceleia, ducându-mă de mână de cei ce erau împreună cu mine, am venit în Damasc. 12 Iar oarecare Anania bărbat binecredincios dupre lege, mărturisit de toţi Iudeii care locuiesc în Damasc, 13 Venind la mine, şi stând înainte a zis mie: Saul frate, caută, (vezi iarăşi), şi eu în ceasul acela am căutat la el (l-am văzut pre el). 14 Iar el a zis: Dumnezeul Părinţilor noştri te-a ales pre tine ca să cunoşti voia lui, şi să vezi pre cel drept, şi să auzi glas din gura lui. 15 Căci vei fi mărturie lui către toţi oamenii de cele ce ai văzut şi ai auzit. 16 Şi acum ce zăboveşti? Sculându-te botează-te, şi îţi spală păcatele tale, chemând numele Domnului Iisus. 17 Şi a fost mie când m-am întors în Ierusalim, şi mă rugam în Biserică, m-am făcut întru uimire. 18 Şi l-am văzut pre el zicând mie: Grăbeşte, şi ieşi curând din Ierusalim; că nu vor primi mărturia ta cea pentru mine. 19 Şi am zis: Doamne, ei ştiu, că eu eram punând în temniţe şi bătând la Sinagoguri pre cei ce credeau întru tine. 20 Şi când se vărsa sângele lui Ştefan mucenicului tău, şi eu eram ispravnic (de faţă), şi împreună voiam la moartea lui, păzind hainele celor ce îl omorau pre el. 21 Şi a zis către mine: Mergi, că eu la neamuri departe te voi trimite.
22 Şi l-au ascultat pre el până la cuvântul acesta, şi au ridicat glasul lor zicând: Ia-l de pre pământ pre unul ca acesta, că nu se cade el să trăiască. 23 Şi strigând ei şi aruncând hainele, şi praf aruncând în văzduh. 24 A poruncit Căpitanul să îl ducă pre el în tabără, zicând cu bătaie să se certe el, ca să cunoască pentru care pricină aşa strigau asupra lui. 25 Iar fiind că prea îl strângea pre el cu curelele, a zis Pavel către sutaşul cel ce sta de faţă: Oare este slobod vouă a bate om Roman, şi nevinovat? 26 Şi auzind sutaşul, mergând a spus Căpitanului, zicând: Caută ce vei să faci, că omul acesta este Roman. 27 Şi venind Căpitanul, a zis lui: Spune mie, de eşti tu Roman. Iar el a zis: Aşa. 28 Şi a răspuns Căpitanul: Eu cu multă cheltuială am câştigat politia (cetăţenia) aceasta, iar Pavel a zis: Iar eu sunt şi născut. 29 Deci îndată s-au depărtat de la el cei ce vrea să-l bată, şi Căpitanul s-a înfricoşat după ce a înţeles că este Roman, şi căci îl legase pre el. 30 Şi a doua zi vrând să cunoască adevărul, pentru ce se pârăşte de Iudei, l-a slobozit pre el din legături, şi a poruncit să vie Arhiereii, şi toată adunarea lor, şi aducând pre Pavel, l-a pus în mijlocul lor.
