Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 21
1 Şi după ce a fost a purcede noi despărţindu-ne de la ei, mergând drept, am venit la Kon, şi a doua zi la Rodos, şi de acolo la Patra. 2 Şi aflând corabie trecând la Finichi, suindu-ne într-însa am purces. 3 Şi ivindu-ne la Cipru, şi lăsându-l pre el în stânga, mergeam la Siria, şi ne-am pogorât în Tir, pentru că acolo era corabia a descărca povara. 4 Şi aflând ucenici, am rămas acolo şapte zile, care ziceau lui Pavel prin Duhul să nu se suie la Ierusalim. 5 Şi când a fost nouă de am împlinit zilele, ieşind mergeam, petrecându-ne pre noi toţi împreună cu femei şi cu copii, până afară din cetate, şi plecând genunchele pre ţărmuri am făcut rugăciune. 6 Şi închinându-ne unii altora am intrat în corabie, iar aceia s-au întors la ale sale. 7 Iar noi calea pre apă săvârşind, de la Tir am venit la Ptolemaida, şi închinându-ne fraţilor, am rămas o zi la ei.
8 Iar a doua zi ieşind cei ce erau cu Pavel au venit în Cezareea; şi intrând în casa lui Filip Evanghelistul, care era din cei şapte Diaconi, am rămas la el. 9 Şi acesta avea patru fete fecioare Prorociţe. 10 Şi zăbovindu-ne noi acolo multe zile, s-a pogorât din Iudeea oarecare Proroc anume Agav. 11 Şi venind către noi şi luând brâul lui Pavel, şi legându-şi mâinile şi picioarele, a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pre bărbatul, al căruia este brâul acesta, aşa îl vor lega în Ierusalim Iudeii, şi îl vor da în mâinile neamurilor. 12 Şi dacă am auzit acestea, îl rugam noi şi cei de loc de acolo, ca să nu se suie el în Ierusalim. 13 Şi a răspuns Pavel: Ce faceţi de plângeţi, şi îmi întristaţi inima? Că eu nu numai a fi legat, ci şi a muri în Ierusalim gata sunt, pentru Numele Domnului Iisus. 14 Şi neputându-l noi pleca pre el, am încetat zicând: Voia Domnului să fie.
15 Iar după zilele acestea gătindu-ne ne suiam în Ierusalim. 16 Şi au venit împreună şi din ucenicii de la Cezareea cu noi, aducând la care să ne sălăşluim, pe Mnason oarecare Cipriot, vechi ucenic. 17 Şi sosind noi în Ierusalim, cu bucurie ne-au primit pre noi fraţii. 18 Iar a doua zi a intrat Pavel împreună cu noi către Iacov, şi toţi Bătrânii au venit. 19 Şi închinându-se lor, spunea câte una pre rând, cele ce a făcut Dumnezeu întru neamuri prin slujba lui. 20 Şi ei auzind, slăveau pre Domnul; şi au zis lui: Vezi frate, câte mii de Iudei sunt care au crezut; şi toţi sunt râvnitori legii. 21 Şi au înţeles pentru tine, că înveţi despărţire de la Moise pre toţi Iudeii cei dintre neamuri, zicând, să nu-şi taie împrejur pre fii lor, nici după obiceiuri să umble. 22 Ce dar este? Cu adevărat trebuie mulţime să se adune; că vor auzi că ai venit. 23 Deci acesta fă, care îţi zicem ţie: Sunt la noi patru bărbaţi, care au făgăduinţă întru sine. 24 Pre aceştia luându-i curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte pentru ei ca să-şi radă capul; şi vor cunoaşte toţi, că din cele ce au înţeles pentru tine, nimic nu este, ci umbli şi tu păzind legea. 25 Iar pentru neamurile care au crezut noi am trimis, judecând nimic de acest fel să păzească ei, fără numai să se ferească ei de ce este jertfit idolilor, şi de sânge, şi de sugrumat, şi de curvie. 26 Atuncea Pavel luând pe bărbaţii aceia, a doua zi curăţindu-se cu ei, a intrat în Biserică, vestind plinirea zilelor curăţeniei, până ce s-au adus pentru unul fieştecare din ei jertfă.
27 Şi când era să se plinească şapte zile, Iudeii cei din Asia văzând pre el în Biserică, au întărâtat tot norodul, şi şi-au pus mâinile pre el. 28 Strigând: Bărbaţi Israiliteni ajutaţi, acesta este omul care împrotiva norodului, şi a legii, şi a locului acestuia pre toţi pretutindeni învaţă; încă şi elini a băgat în Biserică, şi a spurcat acest sfânt loc. 29 Că văzuseră pe Trofim Efeseanul în cetate împreună cu el, pre care socoteau că l-a băgat Pavel în Biserică. 30 Şi s-a ponit toată cetatea, şi a alergat norodul, şi prinzând pre Pavel îl trăgea afară din Biserică; şi îndată s-au închis uşile. 31 Şi căutând ei să-l omoare pre el, a venit veste la Căpitanul oştii, cum că s-a tulburat tot Ierusalimul. 32 Care îndată luând ostaşi şi sutaşi, a alergat asupra lor, iar ei văzând pre Căpitanul, şi pre ostaşi, au încetat a bate pre Pavel. 33 Şi apropiindu-se Căpitanul, l-a apucat pre el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri, şi întreba cine este, şi ce a făcut. 34 Şi alţii altceva strigau întru norod; şi neputând să înţeleagă adevărul pentru gâlceavă, a poruncit să-l ducă pre el la tabără. 35 Şi când au ajuns la trepte s-a întâmplat de se purta el de ostaşi, pentru sila norodului. 36 Pentru că mergea după el mulţimea norodului, strigând: Ia-l pre el. 37 Şi vrând să-l bage în tabără, Pavel a zis căpitanului: De este slobod mie a zice ceva către tine. Iar el a zis: Elineşte ştii? 38 Oare nu eşti tu Egipteanul acela ce mai înainte de zilele acestea, te-ai ridicat asupră şi ai scos în pustie pre cele patru mii de bărbaţi sicari? 39 Şi a zis Pavel: Eu sunt om Iudeu Tarsean, al Ciliciei, care nu este neînsemnată cetate, cetăţean; şi te rog pre tine, dă-mi voie să grăiesc către norod. 40 Şi dându-i voie el, Pavel stând pre trepte, a făcut cu mâna norodului; şi multă tăcere făcându-se, a grăit în limba evreiască zicând:
