Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 20
1 Iar după ce a încetat gâlceava, chemând Pavel pre ucenici, şi închinându-se lor, a ieşit să meargă în Macedonia. 2 Şi trecând prin părţile acelea, şi mângâindu-i pre ei cu cuvinte multe, a venit în Elada. 3 Şi făcând trei luni, fiindcă s-a făcut vicleşug asupra lui despre Iudei, vrând el să se suie în Siria, s-a făcut socoteală să se întoarcă prin Macedonia. 4 Şi mergea împreună cu el până la Asia, Sosipatru Verianul; şi din Tesaloniceni Aristarh şi Secund, şi Gae Dervianul, şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim. 5 Aceştia mergând înainte, ne-au aşteptat pre noi în Troada. 6 Iar noi am mers pre apă, după zilele azimilor de la Filipi, şi în cinci zile am venit la ei în Troada, unde am zăbovit şapte zile.
7 Iar întru una din Sâmbete adunaţi fiind ucenicii să frângă pâine, Pavel vorbea cu dânşii vrând să purceadă a doua zi; şi a lungit cuvântul până la miezul nopţii. 8 Şi erau făclii multe în foişor sus unde erau adunaţi. 9 Şi şezând un tinerel anume Eutih întru o fereastră, cuprins fiind de somn greu, vorbind Pavel de multe, plecându-se de somn, a căzut jos din casa de sus cea din rândul al treilea, şi l-au luat mort. 10 Iar Pavel pogorându-se a căzut peste el, şi îmbrăţişându-l, a zis: Nu vă tulburaţi, că sufletul lui într-însul este. 11 Şi suindu-se şi frângând pâine, şi mâncând, şi mult vorbind cu ei până la ziuă, aşa a ieşit. 12 Iar pe copil l-au adus viu, şi s-au mângâiat nu puţin.
13 Iar noi venind la corabie am mers la Ason, de acolo vrând ca să luăm pe Pavel pentru că aşa era rânduit, vrând el să meargă pre uscat pedestru. 14 Şi dacă s-a întâlnit cu noi la Ason, luându-l pre el am venit la Mitilini. 15 Şi de acolo înotând cu corabia a doua zi am sosit în preajma Hiului, şi în cealaltă zi am ajuns în Samos, şi rămânând în Tronghilion, a doua zi am venit la Milit. 16 Pentru că a socotit Pavel să treacă Efesul, ca să nu i se facă lui să zăbovească în Asia că se grăbea de ar putea în ziua Praznicului a cincizeci de zile să fie în Ierusalim.
17 Şi din Milit, trimiţând în Efes, a chemat pre Prezbiterii Bisericii. 18 Şi dacă au venit la el, a zis lor: Voi ştiţi din ziua cea dintâi, întru care am intrat în Asia, cum am fost cu voi în toată vremea. 19 Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrămi şi ispite care mi s-au întâmplat mie întru vicleşugurile Iudeilor. 20 Cum nimic nu am ferit dintru cele de folos, ca să nu vă vestesc vouă, şi să vă învăţ pre voi, înaintea norodului şi prin case. 21 Mărturisind şi Iudeilor şi Elinilor, pocăinţa cea către Dumnezeu, şi credinţa cea întru Domnul nostru Iisus Hristos. 22 Şi acum iată eu legat fiind, cu Duhul merg în Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla mie întru el. 23 Fără numai că Duhul cel Sfânt prin cetăţi mărturiseşte zicând: Că legături şi necazuri pre mine mă aşteaptă. 24 Ci nici de una nu bag seamă, nici am sufletul meu cinstit mie, fără numai ca să săvârşesc alergarea mea cu bucurie, şi slujba care am luat de la Domnul Iisus, a mărturisi Evanghelia Darului lui Dumnezeu. 25 Şi acum iată eu ştiu că nu veţi mai vedea faţa mea voi toţi, pe la care am trecut propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. 26 Pentru aceea mă mărturisesc vouă în ziua de astăzi, că curat sunt eu de sângele tuturor. 27 Pentru că nu m-am ferit ca să nu vă vestesc vouă sfatul lui Dumnezeu. 28 Drept aceea luaţi aminte de voi, şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pre voi Episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, care o a câştigat cu Sângele său. 29 Că eu ştiu aceasta că după ducerea mea vor intra lupi grei întru voi, care nu vor cruţa turma. 30 Şi dintru voi înşivă se vor scula bărbaţi, grăind îndărătnicii, ca să tragă pre ucenici după dânşii. 31 Pentru aceea privegheaţi aducându-vă aminte, că trei ani noaptea şi ziua nu am încetat cu lăcrămi învăţând pe unul fieştecare dintre voi. 32 Şi acum vă încredinţez pre voi, fraţilor, lui Dumnezeu, şi cuvântului Darului lui; care poate să vă zidească, şi să vă dea vouă moştenire între toţi cei Sfinţiţi. 33 Argintul sau aurul sau haina nici a unuia nu am poftit. 34 Singuri voi ştiţi, că trebilor mele, şi celora ce sunt cu mine, au slujit mâinile acestea. 35 Toate am arătat vouă, ca aşa ostenindu-vă se cade să ajutaţi celor slabi, aducând-vă aminte de cuvântul Domnului Iisus, că el a zis: Mai fericit este a da decât a lua.
36 Şi acestea zicând, plecându-şi genunchele sale, împreună cu toţi cu ei s-a rugat. 37 Şi multă plângere a fost tuturor, şi căzând pre grumajii lui Pavel îl sărutau pre el. 38 Cuprinzându-i jale mai vârtos pentru cuvântul care le-a fost zis, că nu vor mai vedea faţa lui, şi îl petreceau pre el la corabie.
