Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 2
1 Şi dacă s-a plinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toţi Apostolii împreună adunaţi la un loc. 2 Şi s-a făcut fără de veste din Cer sunet, ca de suflare de vifor ce vine repede; şi a umplut toată casa unde şedeau. 3 Şi li s-au arătat lor limbi împărţite ca de foc; şi au şezut pre fieştecare din ei. 4 Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt, şi au început a grăi întru alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi.
5 Şi erau în Ierusalim locuitori Iudei, bărbaţi cucernici, dintru tot neamul ce este sub Cer. 6 Şi făcându-se glasul acela, s-a adunat mulţimea, şi s-au tulburat. Căci auzea fieştecare pre ei grăind în limba sa. 7 Şi se spăimântau toţi şi se mirau zicând unul către altul: Au nu sunt aceştia ce grăiesc toţi Galileeni? 8 Şi cum noi auzim fieştecare limba noastră, întru care ne-am născut? 9 Partenii, şi Midenii, şi Elamitenii, şi care locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea, şi în Capadocia, în Pont, şi în Asia. 10 În Frigia, şi în Pamfilia, în Egipt, şi în părţile Libiei cele de lângă Kirini, şi nemernicii Romani, Iudeii, şi Veneticii. 11 Critenii, şi Arabii, auzim pre ei grăind în limbile noastre măririle lui Dumnezeu. 12 Şi se spăimântau toţi şi se mirau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? 13 Iar alţii batjocorind ziceau, că de must sunt plini.
14 Şi stând Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul său şi a zis lor: Bărbaţi Iudei şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta vouă să vă fie ştiută, şi ascultaţi cuvintele mele. 15 Pentru că nu precum se pare vouă, aceştia sunt beţi; că este al treilea ceas din zi. 16 Ci aceasta este ce s-a zis prin Prorocul Ioil: 17 Şi va fi în zilele cele de apoi, (zice Domnul), turna-voi din Duhul meu peste tot trupul, şi vor prorocii feciorii voştri, şi fetele voastre, şi tinerii voştri vedenii vor vedea, şi Bătrânii voştri visuri vor visa. 18 Încă şi peste slugile mele, şi peste slujnicele mele în zilele acelea voi turna din Duhul meu, şi vor proroci. 19 Şi voi da minuni în Cer sus, şi semne pre pământ jos, sânge, şi foc, şi fumegare de fum. 20 Soarele se va întoarce întru întuneric, şi luna în sânge, mai înainte până ce va veni ziua Domnului cea mare şi luminată. 21 Şi va fi tot cela ce va chema Numele Domnului, se va mântui. 22 Bărbaţi Israiliteni, ascultaţi cuvintele acestea: Pre Iisus Nazarineanul, bărbat de la Dumnezeu arătat la voi cu puteri, şi cu minuni, şi cu semne, care a făcut printr-însul Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi. 23 Pre acesta dupre sfatul cel rânduit, şi după mai înainte ştiinţa lui Dumnezeu dat luându-l, prin mâinile celor fără de lege răstignindu-l l-aţi omorât. 24 Pre care Dumnezeu l-a Înviat, stricând durerile morţii, pentru că nu era cu putinţă a fi el de dânsa ţinut. 25 Că David grăieşte pentru dânsul: Văzut-am pre Domnul înaintea mea pururea; că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. 26 Pentru aceasta s-a veselit inima mea, şi s-a bucurat limba mea, încă şi trupul meu se va sălăşlui spre nădejde. 27 Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pre cel Cuvios al tău să vadă stricăciune. 28 Cunoscute ai făcut mie căile vieţii, umplea-mă-vei de veselie cu faţa ta. 29 Bărbaţi fraţi, cade-se (se poate) a grăi cu îndrăznire către voi: Pentru Patriarhul David, că a şi murit şi s-a şi îngropat, şi mormântul lui este între noi până în ziua aceasta. 30 Deci Proroc fiind, şi ştiind că cu jurământ s-a jurat Dumnezeu lui, că din rodul coapselor lui, dupre trup va ridica pre Hristos, să şază pre scaunul lui. 31 Mai înainte văzând, a grăit de Învierea lui Hristos: Că nu s-a lăsat sufletul lui în iad, nici trupul lui a văzut stricăciune. 32 Pre acest Iisus l-a înviat Dumnezeu; căruia noi toţi suntem mărturii. 33 Drept aceea cu dreapta lui Dumnezeu Înălţându-se, şi făgăduinţa Duhului Sfânt luând de la Tatăl, a turnat aceasta, care acum voi vedeţi şi auziţi. 34 Pentru că nu David s-a suit în Ceruri; ci zice însuşi: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea, 35 Până ce voi pune pre vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale. 36 Deci cu adeverire să ştie toată casa lui Israil, că Domn şi Hristos a făcut Dumnezeu pre Iisus acesta, pre care voi l-aţi răstignit.
37 Iar ei auzind aceasta s-au umilit cu inima, şi au zis către Petru, şi către ceilalţi Apostoli: 38 Ce vom face, Bărbaţi fraţi? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă, şi să se boteze fieştecare din voi, întru Numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor; şi veţi lua Darul Sfântului Duh. 39 Pentru că vouă este făgăduinţa, şi feciorilor voştri, şi tuturor celor de departe, ori pre câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru. 40 Şi cu alte cuvinte mai multe mărturisea şi ruga (îndemna) pre dânşii zicând: Mântuiţi-vă de acest neam îndărătnic. 41 Deci ei, cu dragoste primind cuvântul lui s-au botezat; şi s-au adaos în ziua aceea suflete ca la trei mii.
42 Şi era aşteptând întru învăţătura Apostolilor, şi întru împărtăşirea, şi întru frângerea pâinii, şi întru rugăciune. 43 Şi s-a făcut preste tot sufletul frică; că multe minuni şi semne prin Apostoli se făceau în Ierusalim. 44 Şi toţi cei ce au crezut erau la aceeaşi, şi aveau toate de obşte. 45 Şi moşiile şi averile le vindeau, şi le împărţeau pre ele tuturor dupre cum fieştecare avea lipsă. 46 Şi în toate zilele aşteptând cu un cuget în Biserică, şi frângând în casă pâine primeau hrană cu bucurie, şi cu prostimea (simplitatea) inimii. 47 Lăudând pre Dumnezeu, şi având har către tot norodul. Iar Domnul adăoga pre cei ce se mântuiau în toate zilele la Biserică.
