Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 19
1 Şi a fost când era Apolos în Corint, Pavel trecând prin părţile cele de sus, a venit în Efes; şi aflând pre oarecare ucenici, 2 A zis către ei: Luat-aţi Duh Sfânt după ce aţi crezut? Iar ei au zis către dânsul: Încă nici de este Duh Sfânt am auzit. 3 Şi a zis către ei: Dar în ce v-aţi botezat? Iar ei au zis: În botezul lui Ioan. 4 Iar Pavel a zis: Ioan a botezat botezul pocăinţei, norodului zicând, să creadă întru acela ce vine după dânsul, adică întru Hristos Iisus. 5 Şi auzind s-au botezat întru Numele Domnului Iisus. 6 Şi punându-şi Pavel mâinile preste ei, a venit Duhul Sfânt preste dânşii, şi grăiau în limbi, şi proroceau. 7 Şi era de toţi bărbaţii ca la doisprezece.
8 Şi el intrând în Sinagogă, cu îndrăzneală grăia în trei luni întrebându-se şi adeverind cele de Împărăţia lui Dumnezeu. 9 Iar de vreme ce unii se împietreau şi nu ascultau grăind de rău calea înaintea norodului, Pavel depărtându-se de la ei, a osebit pe ucenici, în toate zilele pricindu-se în şcoala unui Tirran. 10 Şi aceasta s-a făcut în doi ani, cât toţi cei ce locuiau în Asia, au auzit cuvântul Domnului Iisus, şi Iudeii şi Elinii. 11 Şi puteri nu mici făcea Dumnezeu, prin mâinile lui Pavel. 12 Cât şi peste cei ce erau bolnavi se aduceau de pre trupul lui mahrămi, sau ştergătoare (basmale), şi se depărtau de la ei bolile, şi duhurile cele rele ieşeau dintr-înşii.
13 Şi s-au ispitit oarecare din Iudeii cei ce înconjura jurători a chema preste cei ce aveau duhurile cele rele, Numele Domnului Iisus, zicând: Jurămu-vă pre voi cu Iisus, pre care Pavel propovăduieşte. 14 Şi era oarecare feciori ai lui Skeva Iudeului Arhierelui şapte, care făceau aceasta. 15 Şi răspunzând duhul cel rău a zis: Pre Iisus cunosc, şi pre Pavel ştiu, dar voi cine sunteţi? 16 Şi sărind asupra lor omul întru care era duhul cel rău, şi biruindu-i pre ei, s-a întărit asupra lor, cât goi şi răniţi au fugit din casa aceea. 17 Şi aceasta s-a făcut ştiută la toţi Iudeii şi Elinii cei ce locuiau în Efes, şi a căzut frică peste toţi aceia, şi se mărea Numele Domnului Iisus. 18 Şi mulţi din cei ce crezuseră veneau de se mărturiseau, şi vesteau faptele lor. 19 Şi mulţi din cei ce făcuse vrăjile, aducând cărţile le ardea înaintea tuturor; şi au socotit preţurile lor, şi au aflat cincizeci de mii de arginţi. 20 Aşa cu tărie cuvântul Domnului creştea, şi se întărea.
21 Şi dacă s-au săvârşit acestea, a pus Pavel cu Duhul, ca trecând prin Macedonia şi Ahaia, să meargă în Ierusalim, zicând: Că după ce voi fi acolo, trebuie şi Roma să o văd. 22 Şi trimiţând la Macedonia doi din cei ce slujeau lui, pre Timotei şi pre Erast, el a rămas câtăva vreme în Asia. 23 Şi s-a făcut în vremea aceea tulburare nu puţină pentru calea Domnului. 24 Pentru că un argintar oarecare anume Dimitrie, făcând biserici de argint Artemidei, da meşterilor lucru nu puţin. 25 Pre care adunându-i, şi pre cei ce erau lucrători de unele ca acestea, a zis: Bărbaţilor, ştiţi că dintru acest lucru este câştigul nostru. 26 Şi vedeţi şi auziţi, că nu numai în Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta mult norod învăţând a mutat zicând, că nu sunt dumnezei cei ce de mâini se fac. 27 Şi nu numai această parte a noastră se primejduieşte a veni spre defăimare, ci şi biserica dumnezeoaiei celei mari Artemidei, întru nimic a se socoti, va încă să se surpe şi mărimea ei, pre care toată Asia şi lumea o cinsteşte. 28 Şi auzind, şi umplându-se de mânie, striga zicând: Mare este Artemida Efesenilor. 29 Şi s-a umplut toată cetatea de tulburare, şi s-au pornit toţi într-un suflet la privelişte, răpind împreună şi pe Gae şi pe Aristarh Macedonenii, soţiile lui Pavel. 30 Iar Pavel vrând să intre în norod, nu l-au lăsat pre el ucenicii. 31 Încă şi unii din mai marii Asiei, fiind lui prieteni, trimiţând la dânsul îl rugau să nu se dea pre sine în privelişte. 32 Deci alţii altceva strigau, pentru că era adunarea tulburată, şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s-au adunat. 33 Iar din norod au scos înainte pre Alexandru, punându-l pre el înainte Iudeii; iar Alexandru făcând cu mâna, vrea să răspundă norodului. 34 Iar cunoscând, că este Iudeu, un glas s-a făcut de către toţi, care ca vreo două ceasuri strigau: Mare este Artemida Efesenilor. 35 Iar Logofătul aşezând (potolind) norodul, a zis: Bărbaţi Efeseni, cine este omul acela, care nu ştie cetatea Efesenilor că este purtătoare de grija bisericii Artemidei dumnezeoiaiei celei mari, şi a lui Diopet? 36 Deci fără de îndoială fiind acestea, se cuvine voi să vă astâmpăraţi, şi nimic cu obrăznicie să nu faceţi. 37 Că aţi adus pre bărbaţii aceştia, nici furi de cele sfinte, (fiind), nici hulind pre dumnezeoiaia voastră. 38 Iar de are Dimitrie, şi cei împreună cu el meşteri, către cineva cuvânt, judecători sunt, şi dregători, pârască-se unul pre altul. 39 Iar dacă pentru altceva cercaţi, întru cea după lege adunare se va dezlega. 40 Pentru că ne primejduim să ne vinuim de zarvă pentru ziua de astăzi, fiindcă nici o pricină nu este, pentru care am putea să dăm seamă pentru tulburarea acesta. 41 Şi acestea zicând a slobozit adunarea.
