Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 17
1 Şi trecând prin Amfipoli, şi Apolonia, au venit în Tesalonic, unde era Sinagoga Iudeilor. 2 Şi după obiceiul său Pavel a intrat la ei; şi în trei Sâmbete s-a întrebat cu ei din Scripturi. 3 Dovedind şi arătându-le că se cădea lui Hristos să pătimească, şi să Învieze din morţi; şi cum că acesta este Hristos Iisus, pre care eu vestesc vouă. 4 Şi unii dintr-înşii au crezut; şi s-au însoţit cu Pavel şi cu Sila, şi mulţime multă din Elinii cei cucernici, şi din femeile cele de frunte nu puţine. 5 Iar Iudeii cei necredincioşi umplându-se de pizmă, şi luând lângă ei pre nişte oameni răi din cei proşti, şi făcând gloată au întărâtat cetatea; şi năvălind asupra casei lui Iason căutau să-i scoată pre ei la norod. 6 Şi neaflându-i pre ei, trăgeau pre Iason şi pre unii din fraţi la mai marii cetăţii, strigând: Că cei ce au tulburat toată lumea, aceştia şi aici au venit. 7 Pre care i-a primit Iason, şi aceştia toţi împotriva rânduielilor Cezarului fac, zicând că este alt împărat Iisus. 8 Şi au tulburat pre norod, şi pre mai marii cetăţii care auzeau acestea. 9 Şi luând multe de la Iason şi de la ceilalţi, i-au slobozit pre ei.
10 Şi fraţii îndată noaptea au trimis pre Pavel şi pre Sila la Veria; care mergând au intrat în Sinagoga Iudeilor. 11 Şi aceştia erau mai de bun neam decât cei din Tesalonic, care au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercând scripturile, de sunt acestea aşa. 12 Mulţi dară dintru dânşii au crezut, şi din femeile Elinilor cele de cinste, şi din bărbaţi nu puţini. 13 Şi dacă au înţeles Iudeii cei din Tesalonic, că în Veria s-a vestit de Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo tulburând noroadele. 14 Şi îndată atunci fraţii au trimis pre Pavel să meargă spre mare; şi au rămas Sila şi Timotei acolo. 15 Iar cei ce grijeau să scape pre Pavel, l-au dus pre el până la Atena, şi luând poruncă către Sila şi Timotei, ca cum mai curând să vie la el, s-au dus.
16 Iar în Atena aşteptându-i pre ei Pavel, se întărâta întru dânsul duhul lui, văzând cetatea plină de idoli. 17 Drept aceea, se întreba în Sinagogă cu Iudeii, şi cu cei credincioşi; şi în târg în toate zilele cu cei ce se întâmpla. 18 Iar oarecare din Epicurii şi din Stoicii filosofi se priceau cu el; şi unii ziceau: Oare ce voieşte acest semănător de cuvinte să grăiască? Iar alţii: Se pare că de străini dumnezei este vestitor; căci pre Iisus şi Învierea lui binevestea lor. 19 Şi prinzându-l pre dânsul, l-au dus la Areopag, zicând: Oare putem a înţelege ce este această învăţătură nouă, care de tine se grăieşte? 20 Pentru că străine oarecare bagi în auzurile noastre, drept aceea voim să ştim, ce vor să fie acestea. 21 (Că Atenienii toţi, şi cei străini care mergeau acolo, la nimic alt nu se zăboveau, fără numai a zice sau a auzi ceva nou).
22 Şi stând Pavel în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi Atenieni, întru toate vă văd pre voi ca cum aţi fi mai cucernici. 23 Pentru că trecând, şi privind închinăciunile voastre, am aflat şi un jertfelnic, întru care era scris: Necunoscutului Dumnezeu; pre care dar necunoscându-l voi îl cinstiţi, pre acesta eu îl vestesc vouă. 24 Dumnezeu care a făcut lumea, şi toate cele ce sunt într-însa, acesta fiind Domnul Cerului şi al pământului, nu în Biserici făcute de mâini locuieşte. 25 Nici de mâini omeneşti se slujeşte, având trebuinţă de ceva; de vreme ce el dă tuturor viaţă, şi suflare şi toate. 26 Şi a făcut dintru un sânge tot neamul omenesc, să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele mai înainte rânduite, şi hotarele locuinţei lor. 27 Să caute pre Domnul, că doar l-ar simţi pre el şi l-ar afla; măcar că nu este departe de fieştecare din noi. 28 Căci întru dânsul viem, şi ne mişcăm, şi suntem. Precum şi oarecare din poeticii voştri au zis: Că al lui şi neam suntem. 29 Deci de vreme ce neam al lui Dumnezeu suntem, nu suntem datori a socoti cum că Dumnezeu este asemenea aurului, sau argintului, sau pietrei care este cioplitură a meşteşugului şi a gândului omului. 30 Deci anii neştiinţei aceştia trecându-i cu vederea Dumnezeu, acum porunceşte tuturor oamenilor pretutindeni să se pocăiască. 31 Pentru că a pus ziuă, întru care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care mai înainte l-a rânduit, dând credinţă tuturor, înviindu-l pre dânsul din morţi.
32 Iar auzind învierea morţilor, unii îşi băteau joc; iar alţii au zis: Te vom mai auzi iarăşi pre tine pentru aceasta. 33 Şi aşa Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Iar oarecare bărbaţi lipindu-se de el au crezut: Între care era şi Dionisie Areopagitul, şi o femeie anume Damaris, şi alţii împreună cu dânşii.
