Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 16
1 Şi au sosit în Dervi şi Listra; şi iată, un ucenic oarecare era acolo anume Timotei, fiu al unei femei Iudee credincioasă, iar tatăl lui Elin. 2 Care se mărturisea de fraţii cei ce erau în Listra şi Iconia. 3 Pre acesta a voit Pavel să meargă împreună cu el; şi luându-l l-a tăiat împrejur pre el, pentru Iudeii cei ce erau în locurile acelea; pentru că ştiau toţi pre tatăl lui că era Elin. 4 Şi cum treceau prin cetăţi le da învăţătură să păzească dogmele cele rânduite de Apostoli, şi de bătrânii cei din Ierusalim. 5 Deci Bisericile se întăreau cu credinţa, şi prisoseau cu numărul în toate zilele.
6 Şi trecând Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Sfântul Duh a grăi cuvântul în Asia. 7 Venind spre Misia, se ispitea a merge spre Bitinia, şi nu i-a lăsat pre ei Duhul. 8 Şi trecând Misia s-au pogorât în Troada. 9 Şi vedenie noaptea s-a arătat lui Pavel: Bărbat oarecare macedonean era stând, rugându-l pre el şi zicând: Trecând la Macedonia ajută-ne nouă. 10 Iar dacă a văzut vedenia, îndată am cercat, să ieşim în Macedonia, socotind că ne cheamă pre noi Domnul să le binevestim lor. 11 Drept aceea pornind de la Troada, am mers drept la Samotraki, şi a doua zi la Neapoli. 12 Şi de acolo la Filipi, care este cea întâi a părţii Macedoniei cetate, Kolonia, şi eram întru această cetate petrecând câteva zile. 13 Şi în ziua Sâmbetelor am ieşit afară din cetate lângă râu, unde se socotea a fi rugăciune, şi şezând grăiam femeilor celor ce se adunaseră. 14 Şi o femeie anume Lidia care vindea pânze mohorâte, din cetatea Tiatirilor, cinstind pre Dumnezeu, asculta; căreia Domnul a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce se grăiau de Pavel. 15 Şi dacă s-a botezat ea şi casa ei, s-a rugat zicând: De m-aţi judecat pre mine a fi credincioasă Domnului, intrând în casa mea rămâneţi, şi ne-a silit pre noi.
16 Şi a fost când mergeam noi la rugăciune, o oarecare slujnică având duh Pitonicesc, ne-a întâmpinat pre noi; care dobândă multă da stăpânilor ei vrăjind. 17 Aceasta urmând lui Pavel şi nouă, striga zicând: Aceşti oameni robii lui Dumnezeu celui de sus sunt, care vestesc vouă calea mântuirii. 18 Şi aceasta făcea în multe zile, iar supărându-se Pavel, şi întorcându-se, a zis duhului: Poruncescu-ţi ţie întru Numele lui Iisus Hristos, să ieşi dintr-însa; şi a ieşit întru acel ceas. 19 Şi văzând stăpânii ei că s-a dus nădejdea câştigului lor, prinzând pre Pavel şi pre Sila, i-au dus în târg la cei mai mari. 20 Şi ducându-i pre ei la Voievozi, au zis: Aceşti oameni tulbură cetatea noastră, Iudei fiind. 21 Şi vestesc obiceiuri, care nu este slobod nouă a le primi, nici a le face, Romani fiind noi. 22 Şi s-a ridicat norodul asupra lor; şi Voievozii rupându-le lor hainele, au poruncit să îi bată cu toiege. 23 Şi multe lovituri dându-le lor, i-a băgat în temniţă, poruncind temnicerului prea bine să-i păzească pre ei. 24 Care poruncă ca aceea luând, i-a pus pre ei în temniţa cea mai dinăuntru, şi picioarele lor le-a băgat în gros.
25 Iar în miezul nopţii, Pavel şi Sila rugându-se, lăudau pre Dumnezeu; şi îi auzeau pre dânşii cei legaţi. 26 Şi fără de veste s-a făcut cutremur mare, cât s-au clătit temeliile temniţei; şi numaidecât s-au deschis toate uşile, şi legăturile tuturor s-au dezlegat. 27 Şi deşteptându-se temnicerul, şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia voia să se omoare, socotind că au scăpat cei legaţi. 28 Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Nimic rău să nu îţi faci ţie, că toţi suntem aici. 29 Şi cerând lumânare a sărit înlăuntru, şi tremurând a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila. 30 Şi scoţându-i pre ei afară, a zis: Domnilor, ce mi se cade să fac să mă mântuiesc? 31 Iar ei au zis: Crede întru Domnul Iisus Hristos, şi te vei mântui tu şi casa ta. 32 Şi i-au grăit lui cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui. 33 Şi luându-i pre ei întru acel ceas al nopţii, i-a spălat de rane, şi s-a botezat el şi ai lui toţi îndatăşi. 34 Şi ducându-i pre ei în casa sa, le-a pus masă; şi s-a bucurat cu toată casa sa crezând întru Dumnezeu.
35 Şi făcându-se ziuă, au trimis Voievozii pre purtătorii de toiege, zicând: Sloboade pre oamenii aceia. 36 Şi a spus temnicerul cuvintele acestea către Pavel, că au trimis Voievozii ca să vă sloboziţi; acum dar ieşiţi şi mergeţi cu pace. 37 Iar Pavel a zis către ei: După ce ne-au bătut pre noi înaintea norodului fără de judecată, oameni Romani fiind, ne-au pus în temniţă, şi acum pre ascuns ne scot pre noi? Că nu este aşa; ci să vie ei să ne scoată. 38 Şi au vestit Voievozilor purtătorii de toiege graiurile acestea; şi s-au temut auzind că Romani sunt. 39 Şi venind, s-au rugat lor, şi socotindu-i îi poftea să iasă din cetate. 40 Şi ieşind din cetate, au intrat la Lidia, şi văzând pre fraţi, i-au mângâiat pre ei şi, au ieşit.
