Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 12
1 Şi în vremea aceea pus-a Irod împăratul mâinile, ca să facă rău unora din Biserică. 2 Şi a ucis pre Iacov fratele lui Ioan cu sabia. 3 Şi văzând că plăcut este Iudeilor, a adaos a prinde şi pre Petru (şi era în zilele azimilor). 4 Pre care şi prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru căpetenii câte cu patru ostaşi, ca să-l păzească pre el; vrând după Paşti să-l scoată la norod.
5 Deci Petru se păzea în temniţă, iar rugăciune se făcea neîncetată de la Biserică către Dumnezeu pentru dânsul. 6 Şi când vrea să-l scoată pre el Irod, în noaptea acea era Petru dormind între doi ostaşi legat cu două lanţuri, şi păzitorii înaintea uşii păzeau temniţa. 7 Şi iată, Îngerul Domnului a venit, şi Lumină a strălucit în casă; şi lovind în coaste pre Petru, l-a deşteptat pre el zicând: Scoală-te curând; şi au căzut lanţurile din mâinile lui. 8 Şi a zis Îngerul către el: Încinge-te, şi te încalţă cu încălţămintele tale, şi a făcut aşa. Şi a zis lui: Îmbracă-te în haina ta, şi vino după mine. 9 Şi ieşind mergea după el, şi nu ştia că este adevărat aceea ce se făcea prin Înger, ci i se părea că vedenie vede. 10 Şi trecând straja cea dintâi, şi cea a doua, au venit la poarta cea de fier ce ducea în cetate; care singură s-a deschis lor, şi ieşind au trecut o uliţă, şi îndată s-a dus Îngerul de la el. 11 Şi Petru venindu-şi întru sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat, că a trimis Domnul pre Îngerul său, şi m-a scos din mâna lui Irod, şi din toată aşteptarea norodului Iudeilor. 12 Şi luând aminte a venit la casa Mariei maicii lui Ioan, ce se chema Marcu, unde erau mulţi adunaţi, şi făcând rugăciune. 13 Şi bătând Petru în uşa porţii, a mers o slujnică să asculte, anume Rodi. 14 Şi cunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci alergând înlăuntru a spus că Petru stă înaintea porţii. 15 Iar ei au zis către dânsa: Au ai înnebunit? Iar ea se întărea că este aşa. Iar ei ziceau: Îngerul lui este. 16 Iar Petru nu înceta bătând, şi deschizându-i l-au văzut pre el, şi s-au spăimântat. 17 Şi făcându-le cu mâna să tacă, le-a povestit lor în ce chip Domnul l-a scos pre el din temniţă, şi a zis: Spuneţi lui Iacov, şi Fraţilor acestea, şi ieşind s-a dus întru alt loc. 18 Şi făcându-se ziuă, nu puţină tulburare era între slujitori, oare ce să se fi făcut Petru. 19 Iar Irod cerându-l pre el, şi neaflându-l, cercetând pre străjeri, a poruncit să-i omoare. Şi pogorând de la Iudeea la Cezareea petrecea.
20 Şi era Irod mânios pre cei din Tir, şi pre Sidoneni, şi toţi dimpreună veniseră la el, şi plecând pre Vlast, care era peste cămara împăratului, cerea pace, pentru că se hrănea ţara lor din pământul împărătesc. 21 Iar întru o zi rânduită Irod îmbrăcându-se în haină împărătească, şi şezând la divan, grăia către dânşii. 22 Iar norodul striga: Glas Dumnezeiesc, şi nu omenesc. 23 Şi îndată l-a lovit pre el Îngerul Domnului, pentru că nu a dat lui Dumnezeu slava, şi făcându-se mâncat de viermi a murit. 24 Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea. 25 Iar Varnava şi Saul s-au întors din Ierusalim la Antiohia, plinind slujba; luând împreună şi pre Ioan, cel ce se chema Marcu.
