Noul Testament de la Smirna
Faptele sfinţilor apostoli
Capitolul 10
1 Iar un bărbat oarecare era în Cezareea anume Cornelie, Sutaş din ceata ce se chema Italienească. 2 Cucernic, şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi făcând milostenii multe norodului, şi rugându-se lui Dumnezeu de-a pururea. 3 Şi a văzut întru vedenie aievea, ca la al noulea ceas din zi, pre Îngerul lui Dumnezeu intrând către el, şi zicând lui: Cornelie. 4 Iar el căutând spre dânsul, şi înfricoşându-se, a zis: Ce este Doamne? Şi i-a zis lui: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit întru pomenire înaintea lui Dumnezeu. 5 Şi acum trimite în Ioppe bărbaţi, şi cheamă pre oarecare Simon, ce se numeşte Petru. 6 Acesta găzduieşte la oarecare Simon curelar, căruia este casa lângă mare; acesta va spune ţie, ce trebuie tu să faci. 7 Şi dacă s-a dus Îngerul care grăia cu Cornelie, chemând pre doi din slugile sale, şi pre un ostaş cucernic din cei ce îi slujeau lui, 8 Şi povestindu-le lor toate, i-a trimis în Ioppe.
9 Iar a doua zi mergând ei pre cale, şi de cetate apropiindu-se, s-a suit Petru în casa de sus să se roage în ceasul al şaselea. 10 Şi foarte flămânzind vrea să guste. Şi gătind aceia, căzut-a peste dânsul uimire. 11 Şi a văzut Cerul deschis, şi pogorându-se peste el un vas ca o masă de pânză mare, în patru colţuri legat, şi slobozindu-se pre pământ. 12 Întru care erau toate cele câte cu patru picioare ale pământului, şi fiarele, şi cele ce se târăsc, şi păsările Cerului. 13 Şi s-a făcut glas către el: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă. 14 Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne; că niciodată nu am mâncat tot ce este spurcat sau necurat. 15 Şi Glasul iarăşi a doua oară către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu nu le spurca. 16 Şi aceasta s-a făcut de trei ori; şi iarăşi s-a ridicat vasul la Cer. 17 Şi daca a venit întru sine, se mira Petru ce ar putea să fie vedenia care a văzut; şi iată, bărbaţii cei trimişi de la Cornelie, întrebând de casa lui Simon, au stătut înaintea porţii. 18 Şi strigând întrebau, de găzduieşte aici Simon, cel ce se numeşte Petru.
19 Iar Petru gândind pentru vedenie, i-a zis lui Duhul: Iată, trei bărbaţi te caută pre tine. 20 Ci sculându-te te pogoară şi mergi împreună cu ei, nimic îndoindu-te, pentru că eu i-am trimis pre ei. 21 Şi pogorându-se Petru către bărbaţii cei trimişi de la Cornelie către el, a zis: Iată, eu sunt pre carele căutaţi. Ce este pricina pentru care aţi venit? 22 Iară ei au zis: Cornelie Sutaşul, bărbat drept şi temător de Dumnezeu, şi mărturisit de tot neamul Iudeilor, răspuns a luat de la Înger Sfânt, să te cheme pre tine la casa lui, şi să audă graiuri de la tine. 23 Deci el chemând înlăuntru pre ei, i-a ospătat. Iar a doua zi Petru a ieşit cu ei, şi unii din fraţii cei din Ioppe au mers cu dânsul. 24 Şi în cealaltă zi au intrat în Cesareea. Iar Cornelie era aşteptându-i pre ei, chemându-şi împreună rudeniile sale şi prietenii cei iubiţi. 25 Şi a fost când era să intre Petru, l-a întâmpinat Cornelie, şi căzând la picioarele lui i s-a închinat. 26 Iar Petru l-a ridicat pre el, zicând: Scoală, şi eu însumi om sunt. 27 Şi vorbind cu el a intrat, şi i-a aflat pre mulţi, care se adunaseră. 28 Şi a zis către ei: Voi ştiţi că nu se cuvine bărbatului Iudeu să se lipească sau să se apropie către cel de alt neam; şi mie Dumnezeu mi-a arătat ca pre nici un om să nu zic spurcat sau necurat. 29 Drept aceea şi fără îndoire am venit fiind chemat; deci vă întreb pentru ce pricină m-aţi chemat? 30 Şi Cornelie a zis: Din ziua a patra până în ceasul acesta eram postindu-mă, şi întru al nouălea ceas rugându-mă în casa mea, şi iată, un bărbat a stătut înaintea mea în haină luminată. 31 Şi a zis: Cornelie, auzitu-ţi-s-a rugăciunea ta, şi milosteniile tale s-au pomenit înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite dar în Ioppe, şi cheamă pre Simon ce se numeşte Petru; acesta găzduieşte în casa lui Simon curelarul lângă mare; carele dacă va veni, va spune ţie. 33 Deci numaidecât am trimis la tine; şi tu bine ai făcut căci ai venit. Acum dar noi toţi înaintea lui Dumnezeu stăm, să ascultăm toate câte sunt poruncite ţie de la Dumnezeu.
34 Şi deschizând Petru gura a zis: Cu adevărat cunosc, că Dumnezeu nu este făţarnic. 35 Ci în tot neamul cela ce se teme de el şi face dreptate, primit este la dânsul. 36 Cuvântul care l-a trimis fiilor lui Israil, binevestind pace prin Iisus Hristos. Acesta este al tuturor Domn. 37 Voi ştiţi cuvântul ce s-a făcut prin toată Iudeea: Începând din Galileea după botezul pre care l-a propovăduit Ioan. 38 Pre Iisus cel din Nazaret, cum l-a uns pre el Dumnezeu cu Duhul Sfânt, şi cu putere. Care a umblat bine făcând, şi vindecând pre toţi cei împresuraţi de diavolul. Că Dumnezeu era cu dânsul. 39 Şi noi suntem mărturii tuturor care a făcut în ţinutul Iudeilor, şi în Ierusalim; pre care l-au omorât spânzurându-l pre lemn. 40 Pre acesta Dumnezeu l-a Înviat a treia zi, şi l-a dat să se facă arătat. 41 Nu la tot norodul; ci nouă mărturiilor celor mai nainte rânduite de la Dumnezeu; care am mâncat şi am băut împreună cu el, după ce a înviat din morţi. 42 Şi a poruncit nouă să propovăduim norodului, şi să mărturisim, că el este cel rânduit de la Dumnezeu Judecător viilor şi morţilor. 43 De acesta toţi Prorocii mărturisesc, că iertare păcatelor va lua prin Numele lui, tot cel ce va crede întru dânsul.
44 Încă grăind Petru cuvintele acestea, a căzut Duhul Sfânt peste toţi cei ce auzeau cuvântul. 45 Şi s-au spăimântat credincioşii cei din tăierea împrejur, câţi veniseră cu Petru; căci şi preste neamuri Darul Duhului Sfânt s-a vărsat. 46 Pentru că îi auzeau pre ei grăind în limbi, şi mărind pre Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: 47 Au doară poate cineva opri apa, ca să nu se boteze aceştia, care au luat Duhul Sfânt ca şi noi? 48 Şi le-a poruncit lor să se boteze întru Numele Domnului. Atunci l-au rugat pre el să petreacă la dânşii câteva zile.
