Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Ioan
Capitolul 8
1 Iară Iisus s-a dus în muntele Măslinilor. 2 Iară la mânecare iarăşi a venit în Biserică, şi tot norodul a venit la dânsul, şi şezând învăţa pre ei. 3 Şi au adus la dânsul Cărturarii şi Fariseii pre o femeie prinsă în preacurvie; şi punându-o pre dânsa în mijloc, 4 Au zis lui: Învăţătorule, pre această femeie o am prins aşa de faţă preacurvind. 5 Şi în lege Moise ne-a poruncit nouă, unele ca acestea să se ucigă cu pietre; dar tu ce zici? 6 Şi aceasta ziceau, ispitindu-l pre el, ca să aibă ce cleveti împrotiva lui. Iar Iisus jos plecându-se, scria cu degetul pre pământ. 7 Şi neîncetând a-l întreba pre el, s-a ridicat, şi a zis lor: Cela ce este fără de păcat între voi, acela întâi să arunce piatra asupra ei. 8 Şi iarăşi plecându-se jos, a scris pre pământ. 9 Iar ei auzind, şi de ştiinţă mustrându-se, ieşeau unul după altul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei mai de jos; şi a rămas Iisus singur, şi femeia în mijloc stând. 10 Şi ridicându-se Iisus, şi nevăzând pre nimenea, fără numai pre femeie, i-a zis ei: Femeie, unde îţi sunt pârâşii tăi? Au nimenea pre tine nu te-a judecat a fi vinovată? 11 Iar ea a zis: Nimenea, Doamne. Şi a zis ei Iisus: Nici eu nu te judec; du-te, şi de acum să nu mai păcătuieşti. 12 Deci iarăşi a grăit lor Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cela ce urmează mie, nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii. 13 Deci au zis lui Fariseii: Tu însuţi mărturiseşti pentru tine; mărturia ta nu este adevărată. 14 Răspuns-a Iisus, şi a zis lor: Deşi eu însumi mărturisesc pentru mine, adevărată este mărturia mea; că ştiu de unde am venit, şi unde merg; iar voi nu ştiţi, de unde vin, şi unde merg. 15 Voi după trup judecaţi, eu nu judec pre nimenea. 16 Şi de aş şi judeca eu, judecata mea adevărată este; că singur nu sunt, ci eu, şi Tatăl cela ce m-a trimis pre mine. 17 Şi în legea voastră scris este, că a doi oameni mărturia adevărată este. 18 Eu sunt cel ce mărturisesc pentru mine însumi, şi mărturiseşte pentru mine Tatăl cel ce m-a trimis. 19 Deci ziceau lui: Unde este Tatăl tău? Răspuns-a Iisus: Nici pre mine mă ştiţi, nici pre Tatăl meu; de m-aţi şti pre mine, şi pre Tatăl meu aţi şti. 20 Aceste graiuri le-a grăit Iisus în Gazofilachie, învăţând în Biserică; şi nimeni nu l-a prins pre el, că încă nu venise ceasul lui. 21 Şi iarăşi a zis lor Iisus: Eu merg, şi mă veţi căuta pre mine, şi nu mă veţi afla, şi în păcatul vostru veţi muri. Unde merg eu, voi nu puteţi să veniţi. 22 Deci ziceau Iudeii: Au doară va să se omoare însuşi pre sine, că zice: Unde merg eu, voi nu puteţi să veniţi? 23 Şi a zis lor: Voi din cele de jos sunteţi, eu din cele de sus sunt; voi din lumea aceasta sunteţi, eu nu sunt din lumea aceasta. 24 Deci am zis vouă: Că veţi muri în păcatele voastre; că de nu veţi crede, că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre. 25 Zis-au drept aceea lui: Tu cine eşti? Şi a zis lor Iisus: Începutul, care şi grăiesc cu voi. 26 Multe am pentru voi a grăi şi a judeca; ci cela ce m-a trimes pre mine, adevărat este; şi eu cele ce am auzit de la dânsul, acestea grăiesc în lume. 27 Şi nu au cunoscut că de Tatăl grăia lor. 28 Deci a zis lor Iisus: Când veţi înălţa pre Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt; şi de la mine însumi nu fac nimic, ci precum m-a învăţat pre mine Tatăl meu, acestea grăiesc. 29 Şi cela ce m-a trimis pre mine, cu mine este; nu m-a lăsat pre mine singur Tatăl, că eu cele plăcute lui fac pururea. 30 Acestea grăind el, mulţi au crezut întru dânsul. 31 Deci zicea Iisus către Iudeii cei ce crezuseră lui: De veţi petrece voi întru cuvântul meu, cu adevărat Ucenici ai mei sunteţi; 32 Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va slobozi pre voi. 33 Răspuns-au, şi au zis lui: Sămânţă a lui Avraam suntem, şi nimănui nu am fost robi nici odată; cum tu zici, că slobozi veţi fi? 34 Răspuns-a Iisus lor: Amin Amin grăiesc vouă: Că tot cela ce face păcatul, rob este păcatului. 35 Iară robul nu rămâne în casă în veac; iară Fiul rămâne în veac. 36 Deci dacă vă va slobozi pre voi Fiul, cu adevărat slobozi veţi fi. 37 Ştiu că sămânţă a lui Avraam sunteţi; dar mă căutaţi să mă omorâţi, că cuvântul meu nu încape întru voi. 38 Eu ceea ce am văzut la Tatăl meu, grăiesc; şi voi ceea ce aţi văzut la tatăl vostru, faceţi. 39 Răspuns-au, şi au zis lui: Tat ăl nostru, Avraam este. Zis-a lor Iisus: De aţi fi fost fii ai lui Avraam, lucrurile lui Avraam aţi fi făcut. 40 Iar acum mă căutaţi să mă omorâţi pre mine om, care adevărul am grăit vouă, care am auzit de la Dumnezeu; aceasta Avraam nu a făcut. 41 Voi faceţi lucrurile tatălui vostru. Zis-au drept aceea lui: Noi din curvie nu suntem născuţi, un Tată avem pre Dumnezeu. 42 Zis-a lor Iisus: De ar fi fost Dumnezeu Tatăl vostru, m-aţi fi iubit pre mine; că eu de la Dumnezeu am ieşit, şi am venit; că nu am venit de la mine însumi, ci acela m-a trimis. 43 Pentru ce glasul meu nu îl cunoaşteţi? Căci nu puteţi să auziţi cuvântul meu. 44 Voi din tatăl diavolul sunteţi, şi poftele tatălui vostru voiţi să faceţi; acela ucigător de oameni a fost din început, şi întru adevăr nu a stătut; că nu este adevăr întru dânsul. Când grăieşte minciuna, dintru ale sale grăieşte, că mincinos este, şi tatăl ei. 45 Iar eu căci adevărul grăiesc, nu credeţi mie. 46 Cine dintru voi mă vădeşte pre mine pentru păcat? Iar dacă adevărul grăiesc, pentru ce voi nu credeţi mie? 47 Cela ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu ascultă. Pentru aceasta voi nu ascultaţi, că nu de la Dumnezeu sunteţi. 48 Răspuns-au Iudeii, şi i-au zis lui: Oare nu zicem noi bine că Samarinean eşti tu, şi drac ai? 49 Răspuns-a Iisus: Eu drac nu am, ci cinstesc pre Tatăl meu; şi voi mă necinstiţi pre mine. 50 Iar eu nu caut slava mea; este cela ce caută şi judecă. 51 Amin Amin grăiesc vouă: De va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac. 52 Deci au zis lui Iudeii: Acum am cunoscut că ai drac; Avraam a murit, şi Prorocii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, nu va gusta moartea în veac. 53 Au doară tu mai mare eşti decât Părintele nostru Avraam, care a murit? Şi Prorocii au murit. Cine te faci tu pre tine? 54 Răspuns-a Iisus: De mă slăvesc eu pre mine singur, slava mea nimic nu este; este Tatăl meu carele mă slăveşte pre mine, pre carele voi ziceţi că Dumnezeul vostru este. 55 Şi nu l-aţi cunoscut pre el; iar eu îl ştiu pre el; şi de voi zice, că nu-l ştiu pre el, voi fi asemenea vouă, mincinos; ci îl ştiu pre el, şi cuvântul lui păzesc. 56 Avraam Părintele vostru a fost bucuros, ca să vadă ziua mea; şi a văzut, şi s-a bucurat. 57 Deci au zis Iudeii către dânsul: Cincizeci de ani încă nu ai, şi pre Avraam l-ai văzut? 58 Şi a zis lor Iisus: Amin Amin zic vouă, mai înainte de a se face Avraam, eu sunt.
59 Deci au luat pietre ca să arunce într-însul; iar Iisus s-a ascuns, şi a ieşit din Biserică, mergând prin mijlocul lor, şi a trecut aşa.
