Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Ioan
Capitolul 4
1 Deci dacă a înţeles Domnul, că au auzit Fariseii, că Iisus mai mulţi ucenici face, şi botează, decât Ioan. 2 (Măcar că însuşi Iisus nu Boteza, ci Ucenicii lui) 3 A lăsat Iudeea, şi s-a dus iarăşi în Galileea. 4 Şi trebuia să treacă el prin Samaria. 5 Deci a venit în cetatea Samariei, ce se cheamă Sihar, aproape de locul care a dat Iacov lui Iosif fiului său. 6 Şi era acolo puţul lui Iacov, iar Iisus ostenit fiind de călătorie, şedea aşa la puţ; şi era ca la al şaselea ceas. 7 A venit o femeie din Samaria să ia apă; zis-a ei Iisus: Dă-mi să beau. 8 Că Ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere hrană. 9 Deci a zis lui femeia Samarineancă: Cum tu Iudeu fiind ceri de la mine să bei, femeie samarineancă fiind eu? Că nu se amestecă Iudeii cu Samarinenii. 10 Răspuns-a Iisus, şi i-a zis ei: De ai fi ştiut Darul lui Dumnezeu, şi cine este cel ce zice ţie: Dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la dânsul, şi ţi-ar fi dat ţie apă vie. 11 Zis-a lui femeia: Doamne, nici ciutură ai, şi puţul este adânc; de unde dar ai apa cea vie? 12 Au doară tu mai mare eşti decât Iacov părintele nostru, care ne-a dat nouă puţul acesta, şi el însuşi dintr-însul a băut, şi fiii lui, şi dobitoacele lui? 13 Răspuns-a Iisus, şi i-a zis ei: Tot cel ce va bea din apa aceasta, va înseta iarăşi. 14 Iară cel ce va bea din apa, care eu voi da lui, nu va înseta în veac; ci apa care eu voi da lui, se va face întru dânsul izvor de apă săltătoare întru viaţă veşnică. 15 Zis-a către dânsul femeia: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. 16 Zis-a ei Iisus: Mergi, şi cheamă pre bărbatul tău, şi vino aici. 17 Răspuns-a femeia şi i-a zis lui: Nu am bărbat. Zis-a ei Iisus: Bine ai zis că n-ai bărbat. 18 Că cinci bărbaţi ai avut; şi acum pre care ai, nu-ţi este ţie bărbat; aceasta adevărat ai grăit. 19 Zis-a lui femeia: Doamne, văd că Proroc eşti tu. 20 Părinţii noştri în muntele acesta s-au închinat; şi voi ziceţi, că în Ierusalim este locul unde se cade a se închina. 21 Zis-a ei Iisus: Femeie crede mie că va veni vreme, când nici în muntele acesta, nici în Ierusalim vă veţi închina Tatălui. 22 Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, noi ne închinăm căruia ştim; că mântuirea din Iudei este. 23 Ci va veni vremea, şi acum este, când închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui cu Duhul şi cu adevărul; că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină lui. 24 Duh este Dumnezeu; şi cei ce se închină lui, cu Duhul şi cu adevărul se cade să se închine. 25 Zis-a lui femeia: Ştim că va veni Mesia, (care se cheamă Hristos), când va veni acela, va spune nouă toate. 26 Zis-a ei Iisus: Eu sunt, cela ce grăiesc cu tine. 27 Şi atunci au venit Ucenicii lui, şi se mirau, că cu femeie grăia; însă nimeni nu i-a zis: Ce cauţi? Sau ce grăieşti cu dânsa? 28 Iar femeia a lăsat ciutura sa, şi a mers în cetate, şi a zis oamenilor: 29 Veniţi de vedeţi om, care mi-a spus mie toate câte am făcut; nu cumva acesta este Hristos? 30 Deci au ieşit din cetate, şi veneau către dânsul. 31 Iar între acestea îl rugau pre dânsul Ucenicii, grăind: Rabbi, mănâncă. 32 Iar el a zis lor: Eu mâncare am a mânca, care voi nu ştiţi. 33 Iar Ucenicii grăiau între dânşii: Nu cumva i-a adus lui cineva să mănânce? 34 Zis-a lor Iisus: Mâncarea mea este, ca să fac voia celui ce m-a trimis pre mine, şi să săvârşesc lucrul lui. 35 Au nu voi ziceţi, că încă patru luni sunt, şi secerişul va veni? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri, şi vedeţi holdele, că sunt albe spre seceriş acum. 36 Şi cela ce seceră, plată ia, şi adună roadă în viaţa veşnică; ca şi cel ce seamănă împreună să se bucure, şi cel ce seceră. 37 Că întru aceasta este cuvântul adevărat, că altul este cel ce seamănă, şi altul cel ce seceră. 38 Eu v-am trimis pre voi să seceraţi ceea ce voi nu v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat întru osteneala lor. 39 Iar din cetatea aceea mulţi din Samarineni au crezut într-însul, pentru cuvântul femeii care mărturisea, că mi-a spus mie toate câte am făcut. 40 Deci după ce au venit la dânsul Samarinenii, îl rugau pre el ca să rămână la dânşii; şi a rămas acolo două zile. 41 Şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. 42 Şi femeii ziceau: Că nu mai credem pentru vorba ta; că înşine am auzit, şi ştim, că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii Hristos.
43 Iar după cele două zile a ieşit de acolo, şi a mers la Galileea. 44 Că însuşi Iisus a mărturisit, că Proroc în patria sa cinste nu are. 45 Şi când a venit în Galileea, l-au primit pre dânsul Galileenii; fiindcă au fost văzut toate câte a făcut în Ierusalim la praznic, că şi ei au fost venit la praznic. 46 Şi a venit Iisus, iarăşi în Cana Galileei unde a făcut apa vin. Şi era un om împărătesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Acesta auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, a mers la el, şi-l ruga pre dânsul ca să se pogoare şi să tămăduiască pre fiul lui, că vrea să moară. 48 Iar Iisus a zis către el: De nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede. 49 Zis-a către el omul cel împărătesc: Doamne, pogoară-te mai înainte până a nu muri fiul meu. 50 Zis-a Iisus lui: Mergi, fiul tău viu este; şi a crezut omul cuvântului care a zis Iisus lui, şi s-a dus. 51 Şi iată pogorându-se el, slugile lui l-au întâmpinat pre el, şi i-au spus, zicând: Că fiul tău este viu. 52 Deci îi întreba pre ei de ceasul întru care i-a fost mai bine. Şi i-au zis lui: Că ieri în ceasul al şaptelea l-au lăsat frigurile. 53 Şi a cunoscut tatăl, că în ceasul acela a fost, în care a zis Iisus lui: Că fiul tău viu este; şi a crezut el, şi casa lui toată. 54 Acesta iarăşi al doilea semn a făcut Iisus, venind din Iudeea în Galileea.
