Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Ioan
Capitolul 12
1 Deci Iisus, mai înainte de Paşti cu şase zile a venit în Betania, unde era Lazăr cel ce fusese mort, pre care l-a înviat din morţi. 2 Şi i-au făcut lui acolo cină, şi Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedea împreună cu dânsul. 3 Deci Maria luând o litră cu Mir de nard de credinţă de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus, şi a şters cu părul său picioarele lui; iar casa s-a umplut de mirosul Mirului. 4 Zis-a drept aceea unul din Ucenicii lui, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care vrea să-l vândă pre el. 5 Pentru ce acest Mir nu s-a vândut în trei sute de dinari, şi să se fi dat săracilor? 6 Iar aceasta o a zis, nu că pentru săraci îi era lui grijă, ci pentru că fur era, şi punga avea, şi ce se punea într-însa purta. 7 Şi a zis Iisus: Lasă-o pre dânsa, spre ziua îngropării mele l-a păzit pre acesta. 8 Că pre săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pre mine nu mă aveţi pururea.
9 Şi a înţeles norod mult din Iudei că acolo este; şi au venit nu pentru Iisus numai, ci ca să vadă şi pre Lazăr, pre care l-a înviat din morţi. 10 Şi s-au sfătuit Arhiereii, ca şi pre Lazăr să-l omoare. 11 Că mulţi pentru el mergeau din Iudei, şi credeau în Iisus.
12 Iar a doua zi norod mult care venise la Praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, 13 Au luat stâlpări de finici, şi au ieşit întru întâmpinarea lui, şi strigau: Osana, Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului, Împăratul lui Israil. 14 Şi aflând Iisus un asin a şezut pre el, precum este scris: 15 Nu te teme Fiica Sionului; iată, Împăratul tău vine la tine, şezând pre mânzul asinei. 16 Iară pre acestea nu le-au cunoscut Ucenicii lui mai nainte; ci după ce s-a proslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte, că acestea erau pentru el scrise, şi acestea i-au făcut lui. 17 Mărturisea drept aceea norodul care era cu el, când pre Lazăr l-a strigat din mormânt, şi l-a sculat pre el din morţi. 18 Pentru aceea l-a şi întâmpinat pre el norodul, căci a auzit că el a făcut această minune. 19 Deci au zis Fariseii între dânşii: Vedeţi, că nimic nu folosiţi; iată lumea merge după dânsul.
20 Şi erau oarecare elini din cei ce se suiseră să se închine la praznic. 21 Deci aceştia s-au apropiat la Filip care era din Betsaida Galileei, şi l-au rugat pre dânsul, grăind: Doamne, voim să vedem pre Iisus. 22 Venit-a Filip şi a spus lui Andrei, şi iarăşi Andrei şi Filip au spus lui Iisus. 23 Iar Iisus a răspuns lor, zicând: A venit ceasul ca să se proslăvească Fiul Omului. 24 Amin Amin grăiesc vouă: Grăunţul de Grâu căzând pre pământ, de nu va muri, el singur rămâne; iar de va muri, multă roadă aduce. 25 Cela ce îşi iubeşte sufletul său, pierde-l-va pre el; şi cela ce îşi urăşte sufletul său în lumea aceasta, în Viaţa cea veşnică îl va păzi pre el. 26 De slujeşte cineva mie, mie să-mi urmeze; şi unde voi fi eu, acolo şi sluga mea va fi. Şi de va sluji cineva mie, îl va cinsti pre el Tatăl meu. 27 Acum Sufletul meu s-a tulburat, şi ce voi zice? Părinte, mântuieşte-mă pre mine de ceasul acesta; ci pentru aceasta am venit la ceasul acesta. 28 Părinte, proslăveşte Numele tău. Deci a venit Glas din Cer: Şi am proslăvit şi iarăşi voi proslăvi. 29 Iar norodul care sta, şi auzea, zicea: Tunet se făcu. Alţii ziceau: Înger grăi lui. 30 Răspuns-a lor Iisus, şi a zis: Nu pentru mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum judecată este lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia se va goni afară. 32 Şi eu de mă voi înălţa de pre pământ, pre toţi voi trage la mine. 33 (Iar aceasta zicea, însemnând cu ce moarte vrea să moară.) 34 Răspuns-a lui norodul: Noi am auzit din lege, că Hristos petrece în veac; şi cum tu zici, că se cade să se înalţe Fiul Omului? Cine este acesta Fiul Omului? 35 Deci a zis lor Iisus: Încă puţină vreme Lumina cu voi este; umblaţi până când aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă pre voi întunericul; şi cel ce umblă întru întuneric, nu ştie unde merge. 36 Până când aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca fii ai Luminii să fiţi. Acestea a grăit Iisus, şi mergând s-a ascuns de dânşii. 37 Şi atâtea semne făcând el înaintea lor, nu credeau într-însul; 38 Ca să se plinească cuvântul Isaiei Prorocul, pre carele l-a zis: Doamne, cine a crezut auzului nostru? Şi Braţul Domnului cui s-a descoperit? 39 Pentru aceasta nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: 40 Au orbit ochii lor, şi au împietrit inima lor; ca să nu vadă cu ochii, nici să înţeleagă cu inima, şi se vor întoarce, şi îi voi vindeca pre dânşii. 41 Acestea a zis Isaia, când a văzut Slava lui, şi a grăit pentru dânsul. 42 Însă şi din boieri mulţi au crezut într-însul, dar pentru Farisei nu mărturiseau, ca să nu fie goniţi din Sinagogă. 43 Că au iubit slava oamenilor mai mult decât Slava lui Dumnezeu. 44 Iar Iisus a strigat, şi a zis: Cela ce crede întru mine, nu crede întru mine, ci întru cela ce m-a trimes pre mine. 45 Şi cela ce mă vede pre mine, vede pre cela ce m-a trimis pre mine. 46 Eu Lumină în lume am venit, ca tot cela ce crede întru mine, întru întuneric să nu rămâie. 47 Şi de va auzi cineva graiurile mele, şi nu va crede, eu nu îl judec pre el; că nu am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. 48 Cela ce se leapădă de mine, şi nu primeşte graiurile mele, are pre cela ce îl judecă pre el; cuvântul carele am grăit, acela îl va judeca pre el în ziua cea de apoi. 49 Că eu de la sinemi nu am grăit; ci Tatăl cela ce m-a trimis pre mine, acela poruncă mi-a dat, ce voi zice, şi ce voi grăi. 50 Şi ştiu, că porunca lui viaţă veşnică este. Deci cele ce grăiesc eu, precum mi-a zis mie Tatăl, aşa grăiesc.
