Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Ioan
Capitolul 11
1 Şi era bolnav oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei surorii ei. 2 Şi era Maria ceea ce a uns pre Domnul cu mir, şi a şters Picioarele lui cu părul capului ei, al căreia frate Lazăr era bolnav. 3 Deci au trimis surorile către el, zicând: Doamne, iată acela pre care iubeşti, este bolnav. 4 Iar Iisus auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru Slava lui Dumnezeu, ca să se slăvească Fiul lui Dumnezeu printr-însa. 5 Şi iubea Iisus pre Marta, şi pre sora ei, şi pre Lazăr. 6 Deci după ce a auzit că este bolnav, atunci s-a zăbovit în locul în care era, două zile. 7 Apoi după aceea a zis Ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. 8 Zis-au lui Ucenicii: Rabbi, acum te căutau pre tine Iudeii să te ucidă cu pietre, şi iarăşi mergi acolo? 9 Răspuns-a Iisus: Au nu douăsprezece ceasuri sunt în zi? 10 De va umbla cineva ziua, nu se va împiedica, că vede lumina lumii acesteia; iar de va umbla cineva noaptea, se va împiedica, că lumina nu este întru el. 11 Acestea a zis; şi după aceia a grăit lor: Lazăr prietenul nostru a adormit, ci merg ca să-l deştept pre el. 12 Deci i-au zis Ucenicii lui: Doamne, de a adormit, se va mântui. 13 Aceasta zicea Iisus pentru moartea lui; iar lor le părea că pentru adormirea somnului zice. 14 Deci atunci a zis Iisus lor arătat: Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur pentru voi, ca să credeţi, că n-am fost acolo; ci să mergem la el. 16 Deci a zis Toma, care se numeşte geamăn, celorlalţi împreună Ucenici: Să mergem şi noi, ca să murim cu el.
17 Deci venind Iisus, l-a aflat pre el patru zile având acum în mormânt. 18 (Şi era Betania aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii). 19 Şi mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pre ele pentru fratele lor. 20 Deci Marta, după ce a auzit că vine Iisus, a ieşit întru întâmpinarea lui; iar Maria şedea în casă. 21 Şi a zis Marta către Iisus: Doamne, de ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. 22 Ci şi acum ştiu, că ori câte vei cere de la Dumnezeu, îţi va da ţie Dumnezeu. 23 Zis-a ei Iisus: Învia-va fratele tău. 24 Zis-a lui Marta: Ştiu că va învia la înviere în ziua cea de apoi. 25 Zis-a ei Iisus: Eu sunt Învierea, şi Viaţa, cel ce crede întru mine, de va şi muri, viu va fi. 26 Şi tot cel ce este viu, şi crede întru mine, nu va muri în veac. Crezi aceasta? 27 Zis-a lui: Aşa este, Doamne; eu am crezut, că tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu, cel ce ai venit în lume. 28 Şi acestea zicând, s-a dus şi a chemat pre Maria sora sa în taină, zicând: Învăţătorul a venit, şi te cheamă. 29 Aceea dacă a auzit, s-a sculat degrab, şi a mers la dânsul. 30 Şi încă nu venise Iisus în sat, ci era în locul unde l-a întâmpinat pre el Marta. 31 Iar Iudeii care erau cu dânsa în casă, şi o mângâiau pre ea, văzând pre Maria că degrab s-a sculat, şi a ieşit, au mers după dânsa, zicând: Că merge la mormânt, ca să plângă acolo. 32 Deci Maria venind unde era Iisus, şi văzându-l pre el, a căzut la Picioarele lui, zicând lui: Doamne, de ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu. 33 Iar Iisus dacă o a văzut pre dânsa plângând, şi pre Iudeii care veniseră împreună cu dânsa plângând, s-a răstit cu Duhul, şi s-a tulburat pre sine, şi a zis: Unde l-aţi pus pre el? 34 Zis-au lui: Doamne, vino, şi vezi. 35 Şi a lăcrămat Iisus. 36 Deci ziceau Iudeii: Iată cum îl iubea pre el. 37 Iar unii dintr-înşii au zis: Au nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să facă ca şi acesta să nu moară? 38 Deci Iisus iarăşi răstindu-se întru sine, a mers la mormânt, şi era peşteră, şi piatră era preste dânsa. 39 Zis-a Iisus: Ridicaţi piatra. Zis-a lui sora mortului Marta: Doamne, pute, că este de patru zile. 40 Zis-a ei Iisus: Au nu ţi-am spus ţie, că de vei crede, vei vedea Slava lui Dumnezeu? 41 Şi au ridicat piatra de unde era mortul zăcând. Iar Iisus şi-a ridicat ochii săi în sus, şi a zis: Părinte, mulţumescu-ţi ţie că m-ai ascultat. 42 Şi eu ştiam, că pururea mă asculţi; ci pentru norodul care stă împrejur am zis, ca să crează, că tu m-ai trimis. 43 Şi acestea zicând, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară. 44 Şi a ieşit cel mort, legate fiindu-i mâinile şi picioarele cu fâşii, şi faţa lui cu mahramă era legată. Zis-a lor Iisus: Dezlegaţi-l pre el, şi îl lăsaţi să meargă.
45 Deci mulţi din Iudeii care venise la Maria, şi au văzut cele ce a făcut Iisus, au crezut într-însul. 46 Iar oarecare din ei, au mers la Farisei, şi le-au spus cele ce a făcut Iisus. 47 Deci au adunat Arhiereii şi Fariseii sobor, şi grăiau: Ce vom face? Că omul acesta multe semne face. 48 De îl vom lăsa pre el aşa, toţi vor crede într-însul, şi vor veni Râmlenii şi vor lua şi locul nostru şi neamul. 49 Iar unul oarecare dintr-înşii Caiafa, Arhiereu fiind al anului aceluia, a zis lor: Voi nu ştiţi nimic. 50 Nici gândiţi, că de folos este nouă să moară un om pentru norod, şi nu tot neamul să piară. 51 Iar aceasta nu de la sine o a zis, ci Arhiereu fiind al anului aceluia, a prorocit, că vrea Iisus să moară pentru norod. 52 Şi nu numai pentru norod, ci şi ca pre fiii lui Dumnezeu cei risipiţi să-i adune întru una. 53 Deci dintru acea zi s-au sfătuit ca să-l omoare pre el. 54 Deci Iisus nu mai umbla de faţă între Iudei, ci s-a dus de acolo într-o lature aproape de pustie, într-o cetate ce se cheamă Efrem; şi acolo petrecea cu Ucenicii săi. 55 Şi era aproape Paştele Iudeilor; şi s-au suit mulţi în Ierusalim din latura aceea mai înainte de Paşti, ca să se curăţească pre sine. 56 Deci căutau pre Iisus, şi grăiau între eişi în Biserică stând: Ce vi se pare vouă, că au nu va veni la Praznic? 57 Şi dăduse Arhiereii şi Fariseii poruncă, ca de va şti cineva unde este, să vestească, ca să-l prinză pre el.
