Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 9
1 Şi chemând pre cei doisprezece, le-a dat lor putere şi stăpânire preste toţi dracii, şi a vindeca boalele. 2 Şi i-a trimis pre dânşii să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pre cei bolnavi. 3 Şi a zis către dânşii: Nimic să nu luaţi pre cale, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint, nici câte două haine să aveţi. 4 Şi ori în care casă veţi intra, acolo să petreceţi, şi de acolo să ieşiţi. 5 Şi oricâţi nu vă vor primi pre voi, ieşind din cetatea aceea, şi praful de pre picioarele voastre scuturaţi, întru mărturie asupra lor. 6 Şi ieşind umblau prin sate binevestind, şi tămăduind pretutindenea. 7 Şi a auzit Irod cel a patra parte stăpânitor toate cele ce se făceau de el, şi nu se pricepea, pentru că unii ziceau, că Ioan s-a sculat din morţi. 8 Iar alţii, că Ilie s-a arătat; iar alţii, că un Proroc din cei de demult a înviat. 9 Şi a zis Irod: Pre Ioan eu l-am tăiat, dar acesta cine este de care eu aud unele ca acestea? Şi căuta să-l vază pre el.
10 Şi întorcându-se Apostolii, au spus lui toate câte au făcut; şi luându-i pre dânşii, s-a dus deosebi în loc pustiu al cetăţii ce se cheamă Betsaida. 11 Iar noroadele înţelegând, au mers după dânsul; şi primindu-i pre dânşii, le grăia lor de Împărăţia lui Dumnezeu, şi pre cei ce aveau trebuinţă de tămăduire, îi vindeca. 12 Iar ziua a început a se pleca. Şi venind cei doisprezece, au zis lui: Slobozeşte noroadele, ca mergând în satele şi în oraşele cele de primprejur, să găzduiască, şi să-şi afle hrană, că aici suntem în loc pustiu. 13 Şi a zis către dânşii: Daţi-le lor voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu este la noi mai mult decât cinci pâini, şi doi peşti; fără decât să ne ducem noi, şi să cumpărăm la tot norodul acesta bucate. 14 (Că erau ca cinci mii de bărbaţi.) Şi a zis către Ucenicii săi: Puneţi-i pre dânşii cete câte cincizeci. 15 Şi au făcut aşa, şi i-au aşezat pre toţi. 16 Şi luând cele cinci pâini, şi cei doi peşti, căutând la Cer, le-a blagoslovit, şi le-a frânt, şi le-a dat Ucenicilor să le pună înaintea norodului. 17 Şi au mâncat, şi s-au săturat toţi. Şi au luat ceea ce prisosise lor, douăsprezece coşuri de sfărâmituri.
18 Şi a fost când se ruga el deosebi, era cu dânsul Ucenicii lui, şi i-a întrebat pre dânşii zicând: 19 Cine îmi zic noroadele că sunt? Iar ei răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, că Proroc oarecare din cei de demult a înviat. 20 Şi le-a zis lor: Dar voi cine îmi ziceţi că sunt? Iar Petru răspunzând a zis: Hristosul lui Dumnezeu. 21 Iar El dojenind pre dânşii, le-a poruncit nimănui să nu spună aceasta, zicând: 22 Că se cade Fiului Omului multe a pătimi, şi a se defăima de Bătrâni, şi de Arhierei, şi de Cărturari, şi a se omorî, şi a treia zi a învia. 23 Şi grăia către toţi: Oricine va voi să vină după mine, să se lepede de sine, şi să-şi ia Crucea sa în toate zilele, şi să-mi urmeze mie. 24 Că cine va voi să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pre El; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru mine, acesta îl va mântui pre dânsul. 25 Că ce folos este omului de va dobândi lumea toată, iar pre sine se va pierde, sau se va păgubi? 26 Că oricine se va ruşina de mine, şi de cuvintele mele, de acesta Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava sa, şi a Tatălui, şi a Sfinţilor Îngeri. 27 Şi vă grăiesc vouă cu adevărat: Sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte, până când vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
28 Şi a fost după cuvintele acestea ca la opt zile, şi luând pre Petru, şi pre Ioan, şi pre Iacov, s-a suit în munte să se roage. 29 Şi s-a făcut când se ruga el, chipul feţei lui altul şi îmbrăcămintea lui albă strălucind. 30 Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu dânsul, care erau Moise şi Ilie. 31 Care arătându-se în slavă, grăiau de Ieşirea lui, care vrea să o plinească în Ierusalim. 32 Iar Petru şi cei ce erau cu dânsul, erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava lui, şi pre cei doi bărbaţi stând împreună cu dânsul. 33 Şi a fost când s-au despărţit ei de la dânsul, şi a zis Petru către Iisus: Învăţătorule, bine este nouă a fi aici; şi să facem trei colibe: Una ţie, şi una lui Moise, şi una lui Ilie, neştiind ce grăia. 34 Şi acestea grăind el, s-a făcut Nor, şi i-a umbrit pre dânşii; şi s-au spăimântat când au intrat ei în Nor. 35 Şi Glas a fost din Nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta să ascultaţi. 36 Şi după ce a fost Glasul, s-a aflat Iisus singur; şi ei au tăcut, şi nimănui nu au spus în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.
37 Şi a fost a doua zi pogorându-se ei din munte, l-a întâmpinat pre el norod mult. 38 Şi iată, un bărbat din norod a strigat, grăind: Învăţătorule, rogu-te caută spre fiul meu, că unul născut îmi este mie. 39 Şi iată, duh îl apucă pre el, şi de năpraznă strigă, şi-l zdrobeşte pre el cu spumă, şi abia se duce de la el, sfărâmându-l pre el. 40 Şi m-am rugat Ucenicilor tăi ca să-l scoată, şi nu au putut. 41 Iar Iisus răspunzând, a zis: O neam necredincios, şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi, şi voi suferi pre voi? Adu-mi pre fiul tău aici. 42 Şi încă apropiindu-se el, l-a trântit pre el dracul, şi l-a scuturat. Iar Iisus a certat pre duhul cel necurat, şi a tămăduit copilul, şi l-a dat tatălui său.
43 Şi se spăimântau toţi de mărimea lui Dumnezeu. Şi mirându-se toţi de toate care a făcut Iisus, a zis către Ucenicii săi: 44 Puneţi voi în urechile voastre cuvintele acestea, că Fiul Omului va să dea în mâinile oamenilor. 45 Iar ei nu înţelegea cuvântul acesta, şi era acoperit de către dânşii, ca să nu-l priceapă; şi se temea să-l întrebe pre el de cuvântul acesta. 46 Şi a intrat gând întru dânşii: Cine ar fi dintru ei mai mare. 47 Iar Iisus ştiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-a pus pre el lângă sine. 48 Şi a zis lor: Oricine va primi pruncul acesta întru Numele meu, pre mine mă primeşte. Şi oricine mă va primi pre mine, primeşte pre cela ce m-a trimis pre mine. Că cela ce este mai mic întru voi toţi, acesta va fi mare. 49 Iar Ioan răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pre oarecare cu Numele tău scoţând draci, şi l-am oprit pre el, că nu umblă pre urma ta cu noi. 50 Şi a zis către el Iisus: nu îl opriţi; că cel ce nu este împrotiva noastră, pentru noi este.
51 Şi a fost când s-au împlinit zilele Înălţării lui, el şi-a întărit faţa sa să meargă în Ierusalim. 52 Şi a trimis vestitori înaintea feţei sale; şi mergând a intrat într-un oraş al Samarinenilor, ca să-i gătească lui. 53 Şi nu l-au primit pre dânsul, că faţa lui era mergând în Ierusalim. 54 Şi văzând Ucenicii lui, Iacov şi Ioan, au zis: Doamne, voieşti să zicem să se pogoare foc din Cer, şi să-i mistuiască pre ei, precum şi Ilie a făcut? 55 Iar Iisus întorcându-se, i-a certat pre dânşii, şi a zis: Nu ştiţi ai cărui Duh sunteţi voi. 56 Că Fiul Omului nu a venit să piarză suflete omeneşti, ci să mântuiască. Şi au mers într-alt sat.
57 Şi a fost când mergea el pre cale, a zis oarecine către el: Doamne, voi să merg după tine, ori unde vei merge. 58 Şi a zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi pasările Cerului cuiburi; iar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. 59 Şi a zis către altul: Vino după mine; iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pre tatăl meu. 60 Iar Iisus a zis lui: Lasă morţii să-şi îngroape pre morţii lor; iar tu mergi de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu. 61 Şi a zis şi altul: Voi să merg după tine, Doamne; dar întâi dă-mi voie să tocmesc cele ce sunt în casa mea. 62 Iar Iisus a zis către el: Nimeni punându-şi mâna lui pre plug, şi căutând înapoi, este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu.
