×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Smirna

Evanghelia cea de la Luca

Capitolul 8

1 Şi a fost după aceasta, şi el umbla prin cetăţi, şi prin sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece cu dânsul. 2 Şi nişte femei care erau tămăduite de duhuri rele şi de boli, Maria ce se chema Magdalena, dintru care ieşiseră şapte draci. 3 Şi Ioana, femeia lui Husa, ispravnicul lui Irod, şi Suzana, şi altele multe, care slujeau lui din avuţiile sale.

4 Şi adunându-se norod mult, şi cei de prin cetăţi venind către dânsul, a zis prin pildă: 5 Ieşit-a Semănătorul să semene sămânţa sa; şi semănând el, una a căzut lângă cale, şi s-a călcat, şi pasările Cerului o au mâncat. 6 Şi alta a căzut pre piatră, şi dacă a răsărit s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Şi alta a căzut în mijlocul spinilor, şi crescând spinii o au înecat pre ea. 8 Şi alta a căzut pre pământ bun, şi răsărind a făcut rod însutit. Acestea grăind, striga: Cela ce are urechi de auzit, auză. 9 Şi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Ce este pilda aceasta? 10 Iar el a zis: Vouă este dat a şti Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde; ca văzând să nu vază, şi auzind să nu înţeleagă. 11 Iar pilda este aceasta: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Iar cei de lângă cale sunt cei ce aud; apoi vine diavolul, şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să se mântuiască. 13 Iar cea de pre piatră, sunt cei care când aud, cu bucurie primesc cuvântul; şi aceştia rădăcină nu au, care până la o vreme cred şi în vreme de ispită se leapădă. 14 Iar ceea ce a căzut în spini, aceştia sunt care au auzit, şi de grijile, şi de bogăţiile, şi de dulceţurile vieţii acesteia umblând, se îneacă şi nu săvârşesc roadă. 15 Iar cea de pre pământ bun, aceştia sunt care cu inimă bună şi curată auzind cuvântul, îl ţin şi fac roadă întru răbdare. Acestea zicând striga: Cela ce are urechi de auzit, auză. 16 Şi nimenea aprinzând lumina o acopere pre dânsa cu vas, sau o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic, ca să vadă cei ce intră lumina. 17 Că nu este lucru de taină, care să nu se arate; nici lucru ascuns care să nu se cunoască şi întru arătare să vie. 18 Deci vedeţi cum auziţi: Că cel ce are, se va da lui; şi cel ce nu are, şi ce i se pare că are, se va lua de la dânsul. 19 Şi au venit către dânsul Muma lui, şi fraţii lui, şi nu putea să vorbească cu dânsul pentru norod. 20 Şi i-au spus lui, zicând: Muma ta, şi fraţii tăi stau afară, vrând să te vază pre tine. 21 Iar el răspunzând, a zis către dânşii: Muma mea, şi fraţii mei sunt aceştia, care aud cuvântul lui Dumnezeu, şi-l fac pre dânsul.

22 Şi a fost într-una din zile, şi el a intrat în corabie, şi Ucenicii lui, şi a zis către ei: Să trecem de cea parte de iezer, şi s-au slobozit. 23 Iar mergând ei cu corabia, a adormit el. Şi s-a pogorât vifor de vânt în iezer, şi se umplea, şi se primejduia. 24 Şi apropiindu-se l-au deşteptat pre dânsul, grăind: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar el sculându-se, a certat vântul, şi valul apei; şi au încetat, şi s-a făcut linişte. 25 Şi a zis către ei: Unde este credinţa voastră? Iar ei spăimântându-se s-au mirat, grăind unul către altul: Cine este acesta? Că şi vânturilor şi apei porunceşte, şi-l ascultă pre dânsul. 26 Şi au venit cu corabia în laturea Gadarenilor, care este de ceia parte de Galileea. 27 Şi ieşind el la uscat, l-a întâmpinat pre el un om oarecare din cetate, care avea draci de mulţi ani, şi în haină nu se îmbrăca, şi în casă nu petrecea, ci în mormânturi. 28 Iar văzând pre Iisus, şi strigând, a căzut înaintea lui, şi cu glas mare a zis: Ce este mie şi ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu celui Prea Înalt? Rogu-te, nu mă munci pre mine. 29 (Că poruncea duhului celui necurat, ca să iasă din omul acela; că de mulţi ani îl răpise pre dânsul, şi se lega cu lanţuri de fier şi cu obezi, păzindu-se; şi sfărâmând legăturile, se gonea de dracul prin pustie.) 30 Şi l-a întrebat pre el, Iisus, grăind: Cum îţi este numele? Iar el a zis: Legheon; că draci mulţi intraseră într-însul. 31 Şi-l rugau pre el, ca să nu poruncească lor să meargă întru adânc. 32 Şi era acolo o turmă de porci mulţi ce se păşteau în munte, şi-l rugau pre el, să le dea voie lor să intre într-înşii, şi le-a dat lor voie. 33 Şi ieşind dracii din om, au intrat în porci; şi s-a pornit turma de pre ţărmuri în iezer şi s-a înecat. 34 Iar păstorii văzând ceea ce se făcuse, au fugit; şi au spus în cetate şi prin sate. 35 Şi au ieşit să vază ce s-a făcut; şi au venit la Iisus, şi au aflat pre omul dintru care ieşiseră dracii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând lângă picioarele lui Iisus, şi s-au temut. 36 Şi le-au spus lor şi cei ce văzuse, cum s-a mântuit cel îndrăcit. 37 Şi l-a rugat pre dânsul tot norodul ţinutului Gadarenilor, să se ducă de la dânşii, că erau cuprinşi de mare frică. Iar el intrând în corabie, s-a întors. 38 Iar bărbatul dintru care ieşiseră dracii, ruga pre el ca să fie cu dânsul; dar Iisus l-a slobozit pre el, grăind: 39 Întoarce-te în casa ta, şi povesteşte câte ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi s-a dus propovăduind prin toată cetatea câte i-a făcut Iisus lui.

40 Şi a fost când s-a întors Iisus, l-a primit pre el norodul, că toţi îl aştepta pre el. 41 Şi iată, a venit un om căruia îi era numele Iair, şi acesta era mai marele Sinagogăi; şi căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga pre el ca să intre în casa lui. 42 Că avea o fiică una născută, ca de doisprezece ani, şi aceea murea. (Iar când mergea el, îl împresurau noroadele. 43 Şi o femeie fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care cheltuise la doftori toată avuţia sa, şi nici de la unul nu a putut să se vindece. 44 Apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainei lui; şi îndată a stătut curgerea sângelui ei. 45 Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar lepădându-se toţi, a zis Petru şi cei ce erau cu el: Învăţătorule, noroadele te îmbulzesc, şi te strâmtorează, şi zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? 46 Iar Iisus a zis: S-a atins de mine oarecine, că eu am cunoscut Puterea care a ieşit din mine. 47 Iar văzând femeia că nu s-a ascuns, a venit tremurând; şi căzând înaintea lui, i-a spus lui, înaintea a tot norodul, pentru care pricină s-a atins de el şi cum că s-a tămăduit îndată. 48 Iar el i-a zis ei: Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.) 49 Încă grăind el, vine oarecare de la mai marele Sinagogăi, grăind lui: Că a murit fiica ta; nu supăra pre Învăţătorul. 50 Iar Iisus auzind, a răspuns lui, grăind: Nu te teme; crede numai şi se va mântui. 51 Iar intrând în casă, nu a lăsat nici pre unul să intre, fără numai pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan, şi pre tatăl fecioarei, şi pre muma ei. 52 Şi plângeau toţi, şi se tânguiau de dânsa; iar el a zis: Nu plângeţi; nu a murit, ci doarme. 53 Şi-şi râdeau de dânsul ştiind că a murit. 54 Iar el scoţând pre toţi afară, şi apucându-o de mână, a strigat, grăind: Fecioară, scoală-te. 55 Şi s-a întors duhul ei, şi a înviat îndată; şi a poruncit să-i dea ei să mănânce. 56 Şi s-au spăimântat părinţii ei. Iar el a poruncit lor, să nu spună nimănui ceea ce se făcuse.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.