Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 7
1 Şi după ce a sfârşit toate cuvintele sale întru auzul norodului, a intrat în Capernaum. 2 Iar sluga unui Sutaş fiind bolnavă vrea să moară, care era la dânsul de cinste. 3 Şi auzind de Iisus, a trimis la dânşii bătrâni ai Iudeilor, rugându-l pre el ca să vină să mântuiască sluga lui. 4 Iar ei venind către Iisus, îl rugau pre el cu deadinsul, zicând: Că este vrednic acela căruia vei da aceasta. 5 Căci iubeşte neamul nostru, şi Sinagoga el o a zidit nouă. 6 Iar Iisus mergea cu dânşii, şi nefiind el departe de casă, a trimis la dânsul Sutaşul prieteni, grăind lui: Doamne, nu te osteni; că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. 7 Pentru aceea nici pre mine nu m-am socotit a fi vrednic a veni către tine; ci zi cu cuvântul, şi se va tămădui sluga mea. 8 Că şi eu sunt om rânduit sub dregătorie, având sub sinemi slujitori; şi zic acestuia: Mergi, şi merge; şi altuia: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. 9 Iar Iisus auzind acestea, s-a minunat de el şi întorcându-se, a zis norodului care mergea după dânsul: Grăiesc vouă, că nici întru Israil n-am aflat atâta credinţă. 10 Şi întorcându-se trimişii acasă, au aflat pre sluga cea bolnavă sănătoasă.
11 Şi a fost după acestea, mergea într-o cetate ce se chema Nain, şi împreună cu dânsul mergeau Ucenicii lui mulţi, şi norod mult. 12 Şi dacă s-au apropiat către poarta cetăţii, iată scoteau pre un mort, fiu unul născut al maicii sale, şi aceea era văduvă, şi norod mult cu dânsa din cetate. 13 Şi văzând-o pre dânsa Domnul, i s-a făcut milă de ea, şi a zis ei: Nu plânge. 14 Şi apropiindu-se s-a atins de pat, (iar cei ce îl duceau, au stătut), şi a zis: Tânărule, ţie grăiesc, scoală-te. 15 Şi a şezut drept mortul şi a început a grăi. Şi l-a dat pre el maicii lui. 16 Şi a luat frică pre toţi, şi slăveau pre Dumnezeu, grăind: Că Proroc mare s-a sculat întru noi; şi cum că a cercetat Dumnezeu pre norodul său. 17 Şi a ieşit cuvântul acesta de el întru toată Iudeea, şi întru toată latura. 18 Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
19 Şi chemând Ioan pre doi oarecare din ucenicii săi, i-a trimis către Iisus, zicând: Tu eşti cela ce vine, sau pre altul să aşteptăm? 20 Şi venind către el bărbaţii aceia, au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis pre noi către tine, zicând: Tu eşti cela ce vine, sau pre altul să aşteptăm? 21 (Şi întru acel ceas a tămăduit pre mulţi de boli, şi de răni, şi de duhuri rele, şi a dat vedere multor orbi.) 22 Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Mergeţi, şi spuneţi lui Ioan, cele ce aţi văzut şi aţi auzit; că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii se scoală, săracilor bine se vesteşte. 23 Şi fericit este cel ce nu se va sminti întru mine. 24 Iar dacă s-au dus vestitorii lui Ioan, a început a grăi către noroade de Ioan: Ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? Au trestie clătită de vânt? 25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt în haine scumpe, şi petrec întru desfătare, în casele împărăteşti sunt. 26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au Proroc? Adevăr grăiesc vouă: Şi mai mult de Proroc. 27 Acesta este de care este scris: Iată, eu trimit Îngerul meu înaintea feţei tale, care va găti calea ta înaintea ta. 28 Că zic vouă: Mai mare Proroc între cei născuţi din femei decât Ioan Botezătorul, nimeni nu este; iar cel mai mic, întru Împărăţia lui Dumnezeu, mai mare decât el este. 29 Şi tot norodul auzind, drept a făcut pre Dumnezeu, Botezându-se cu Botezul lui Ioan. 30 Iar Fariseii şi legiuitorii au lepădat de la sine sfatul lui Dumnezeu, nebotezându-se de la dânsul. 31 Deci cu cine voi asemăna pre oamenii neamului acestuia? Şi cu cine sunt asemenea? 32 Asemenea sunt cu copiii ce şed în târg, şi strigă unii către alţii şi zic: Fluierat-am vouă şi n-aţi jucat; cântat-am de jale vouă şi nu aţi plâns. 33 Că a venit Ioan Botezătorul, nici pâine mâncând, nici vin bând; şi ziceţi: drac are. 34 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată om mâncător şi băutor de vin, prieten vameşilor şi păcătoşilor. 35 Şi s-a îndreptat înţelepciunea de la toţi fiii săi.
36 Şi-l ruga pre el oarecare din Farisei, ca să mănânce cu el. Şi intrând în casa Fariseului, a şezut. 37 Şi iată, o femeie din cetate, care era păcătoasă, înţelegând că şade în casa Fariseului, aducând un alabastru cu mir, 38 Şi stând lângă Picioarele lui, dinapoi, plângând, a început a uda Picioarele lui cu lacrămi; şi cu perii capului său le ştergea, şi săruta Picioarele lui, şi le ungea cu mir. 39 Iar văzând Fariseul carele chemase pre el, a zis întru sine, grăind: Acesta de ar fi Proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este ceea ce se atinge de el, că este păcătoasă. 40 Şi răspunzând Iisus, a zis către el: Simone, am oarece să-ţi zic. Iar el a zis: Învăţătorule, zi. 41 Doi datornici erau oarecăruia cămătarnic; unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; 42 Şi neavând ei cu ce plăti, amândurora le-a dăruit. Deci care dintr-înşii, spune-mi, mai mult va iubi pre el? 43 Iar Simon răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a dăruit mai mult; iar el a zis lui: Drept ai judecat. 44 Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pre această femeie? Am intrat în casa ta, apă pre Picioarele mele nu ai dat; iar aceasta cu lacrămi mi-a udat Picioarele mele, şi le-a şters cu părul capului său. 45 Sărutare mie nu mi-ai dat; iar aceasta de când am intrat, nu a încetat sărutându-mi Picioarele mele. 46 Cu untdelemn Capul meu nu l-ai uns; iar aceasta cu mir mi-a uns Picioarele mele. 47 Pentru aceea grăiesc ţie: Iartă-se păcatele ei cele multe, că a iubit mult. Iar cui se iartă puţin, iubeşte mai puţin. 48 Şi a zis ei: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale. 49 Şi a început cei ce şedeau cu dânsul a grăi întru sine: Cine este acesta care iartă şi păcatele? 50 Şi a zis către femeie: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.