Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 6
1 Şi a fost într-o Sâmbătă a doua după cea dintâi, trecea el prin semănături, şi smulgeau Ucenicii lui spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile. 2 Iar oarecare din Farisei le-a zis lor: Ce faceţi care nu se cade a face Sâmbăta? 3 Şi răspunzând Iisus, a zis către dânşii: Nici aceasta nu aţi cetit ce a făcut David, când a flămânzit el, şi cei ce erau cu dânsul? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a luat pâinile punerii înainte, şi a mâncat, şi a dat şi celor ce erau cu el; care nu se cădea să le mănânce, fără numai Preoţii. 5 Şi zicea lor: Că Domn este Fiul Omului şi al Sâmbetei. 6 Şi a fost şi în altă Sâmbătă a intrat el în Sinagogă şi învăţa, şi era acolo un om, şi mâna lui cea dreaptă era uscată. 7 Şi îl pândeau pre el Cărturarii şi Fariseii de-l va vindeca Sâmbăta, ca să afle vină asupra lui. 8 Iar el ştia gândurile lor, şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te, şi stai în mijloc. Iar el sculându-se, a stătut. 9 Deci a zis Iisus către dânşii: Întreba-voi pre voi, ce se cade Sâmbăta, bine a face, sau rău a face? Suflet a mântui, sau a pierde? 10 Şi căutând spre toţi aceştia, a zis lui: Întinde-ţi mâna ta; iar el a făcut aşa; şi a venit mâna lui la starea cea dintâi sănătoasă, ca şi cealaltă. 11 Iar ei s-au umplut de nebunie, şi vorbeau unul cu altul, ce ar fi făcut lui Iisus.
12 Şi a fost în zilele acestea, a ieşit la munte să se roage, şi toată noaptea a petrecut întru rugăciunea lui Dumnezeu. 13 Şi când s-a făcut ziuă, a chemat pre Ucenicii săi, şi alegând dintru dânşii doisprezece, (pre care şi Apostoli i-a numit.) 14 Pre Simon, pre care l-a şi numit Petru, şi pre Andrei fratele lui, pre Iacov şi pre Ioan, pre Filip şi pre Vartolomeu. 15 Pre Matei şi pre Toma, pre Iacov al lui Alfeu şi pre Simon ce se cheamă Zilotul. 16 Pre Iuda al lui Iacov, şi pre Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut şi vânzător. 17 Şi pogorându-se cu dânşii, a stătut în loc şes, şi mulţimea Ucenicilor lui, şi mulţime multă de norod, din toată Iudeea şi din Ierusalim, şi de pre lângă marea Tirului, şi a Sidonului, care veniseră să-l asculte pre el, şi să se tămăduiască de neputinţele sale. 18 Şi cei ce se chinuiau de duhuri necurate, şi se vindecau. 19 Şi tot norodul căuta să se atingă de el, că putere ieşea din el, şi vindeca pre toţi.
20 Şi el ridicându-şi ochii săi spre Ucenicii lui, zicea: Fericiţi sunteţi săracilor, că a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. 21 Fericiţi sunteţi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi cari plângeţi acum, că veţi râde. 22 Fericiţi veţi fi când vă vor urî pre voi oamenii, şi când vă vor despărţi pre voi, şi vă vor ocărî, şi vor scoate numele vostru ca un rău pentru Fiul Omului. 23 Bucuraţi-vă întru acea zi şi săltaţi; că iată, plata voastră multă este în Ceruri. Că întru acest chip făceau Prorocilor părinţii lor. 24 Însă vai vouă bogaţilor, că vă luaţi mângâierea voastră. 25 Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui. 26 Vai vouă când vă vor zice bine toţi oamenii, că întru acest chip făceau prorocilor celor mincinoşi părinţii lor.
27 Ci vouă grăiesc celor ce auziţi: Iubiţi pre vrăjmaşii voştri; bine faceţi celor ce vă urăsc pre voi. 28 Binecuvântaţi pre cei ce vă blesteamă pre voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă fac vouă necaz. 29 Celui ce te bate pre tine preste o faţă a obrazului, întoarce-i lui şi cealaltă; şi celui ce îţi ia haina, nu-i opri lui şi cămaşa. 30 Şi tot celuia ce cere de la tine, dă-i; şi de la cela ce îţi ia ale tale, nu cere înapoi. 31 Şi precum voiţi ca să vă facă vouă oamenii, şi voi faceţi lor aşijderea. 32 Şi de iubiţi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii iubesc pre cei ce îi iubesc pre dânşii. 33 Şi de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii aceeaşi fac. 34 Şi de daţi împrumut, de la care nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii păcătoşilor dau împrumut, ca să ia întocmai. 35 Ci iubiţi pre vrăjmaşii voştri; şi faceţi bine, şi daţi împrumut, nimic nădăjduind; şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fii ai celui Prea Înalt; că el este Bun spre cei nemulţumitori, şi răi. 36 Deci fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este Milostiv.
37 Şi nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca; nu osândiţi, şi nu vă veţi osândi; iertaţi, şi vi se va ierta. 38 Daţi, şi vi se va da vouă; măsură bună, îndesată, şi clătită, şi pre deasupra vărsându-se vor da în sânul vostru; că cu aceeaşi măsură cu care veţi măsura, se va măsura vouă. 39 Şi le-a zis lor şi pildă: Au doară poate orb pre orb să povăţuiască? Au nu amândoi vor cădea în groapă? 40 Nu este Ucenic mai pre sus de dascălul său; iară tot cel desăvârşit, va fi ca dascălul său. 41 Şi ce vezi ştercul, cel ce este în ochiul fratelui tău, iară bârna care este în ochiul tău, nu o simţi? 42 Sau cum poţi zice fratelui tău: Frate, lasă să scot ştercul care este în ochiul tău, însuţi nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi ştercul care este în ochiul fratelui tău. 43 Că nu este pom bun care face roadă rea; nici pom rău care face roadă bună. 44 Că tot pomul din roada sa se cunoaşte; că nu adună smochine din mărăcini, nici din rug culeg struguri. 45 Omul cel bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune; şi omul cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cel rele; că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui. 46 Şi ce mă chemaţi, Doamne, Doamne, şi nu faceţi cele ce vă zic? 47 Tot cela ce vine către mine, şi aude cuvintele mele, şi le face pre ele, voi arăta vouă cui este asemenea. 48 Asemenea este omului ce îşi zideşte casă, care a săpat şi a adâncat, şi a pus temelia pre piatră; şi vărsare de ape făcându-se, a lovit râul în casa aceea, şi nu o a putut clăti pre ea; căci era întemeiată pre piatră. 49 Iar cela ce a auzit şi nu a făcut, asemenea este omului care şi-a zidit casa sa pre pământ fără de temelie; în care a lovit râul, şi îndată a căzut, şi s-a făcut sfărâmarea casei aceea mare.
