Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 5
1 Şi a fost când îl îmbulzea pre el norodul, ca să auză cuvântul lui Dumnezeu, şi el sta lângă iezerul Ghenizaretului. 2 Şi a văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii ieşind dintr-însele, spălau mrejele. 3 Şi intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pre el s-o depărteze puţin de la pământ; şi şezând învăţa pre noroade din corabie. 4 Iar dacă a încetat a grăi, a zis către Simon: Depărtează-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre spre vânare. 5 Şi răspunzând Simon, a zis lui: Învăţătorule, toată noaptea ostenindu-ne, nimic nu am prins; dar după cuvântul tău voi arunca mreaja. 6 Şi aceasta făcând, au prins mulţime multă de peşti, şi se rupea mreaja lor. 7 Şi au făcut semn soţiilor sale, care erau într-altă corabie, ca să vină şi să le ajute lor, şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, cât se afundau ele. 8 Iar Simon Petru văzând, a căzut la genunchele lui Iisus, grăind: Ieşi de la mine, că om păcătos sunt, Doamne. 9 Că îl cuprinsese pre el spaimă, şi pre toţi cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peştilor pre care prinseseră. 10 Aşijderea şi pre Iacov, şi pre Ioan feciorii lui Zevedei, care erau soţii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme, de acum vei vâna oameni. 11 Şi scoţând corăbiile la pământ, lăsând toate au mers după dânsul.
12 Şi a fost când era el într-una din cetăţi, iată un om era plin de lepră, şi văzând pre Iisus, a căzut pre faţa sa, şi s-a rugat lui, grăind: Doamne, de vei vrea, poţi să mă curăţeşti. 13 Şi tinzând mâna, s-a atins de dânsul, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată lepra s-a dus de la dânsul. 14 Şi el a poruncit lui, nimănui să nu spuie: Ci mergi de te arată pre sineţi Preotului, şi du pentru curăţenia ta, precum a poruncit Moise, întru mărturie lor. 15 Iar cuvântul mai mult străbătea pentru dânsul. Şi se adunau noroade multe ca să auză şi să se tămăduiască de la dânsul de boalele sale. 16 Iar el se ducea în pustie, şi se ruga.
17 Şi a fost întru una din zile, şi el era învăţând, şi şedeau Fariseii şi Învăţătorii legii, care veniseră din toate satele Galileei, şi ale Iudeei, şi ale Ierusalimului; şi puterea Domnului era spre a-i tămădui pre ei. 18 Şi iată oarecare bărbaţi purtând în pat pre un om, care era slăbănog, şi căutau să-l ducă pre el înăuntru, şi să-l pună înaintea lui. 19 Şi neaflând pre unde să-l ducă pentru norod, suindu-se deasupra acoperământului, printre cărămizi l-au slobozit pre dânsul cu patul în mijloc înaintea lui Iisus. 20 Şi văzând credinţa lor, a zis lui: Omule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale. 21 Şi au început a cugeta Cărturarii şi Fariseii, grăind: Cine este acesta ce grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? 22 Iar cunoscând Iisus gândurile lor, răspunzând, a zis către dânşii: Ce gândiţi întru inimile voastre? 23 Ce este mai lesne, a zice: Iartă-ţi-se ţie păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă? 24 Ci ca să ştiţi, că putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele, (a zis slăbănogului); ţie grăiesc: Scoală, şi luând patul tău, mergi la casa ta. 25 Şi îndatăşi sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zăcea, şi s-a dus la casa sa, slăvind pre Dumnezeu. 26 Şi spaimă a cuprins pre toţi, şi slăveau pre Dumnezeu; şi s-au umplut de frică, grăind: Că am văzut lucruri minunate astăzi.
27 Şi după acestea a ieşit şi a văzut pre un vameş anume Levi, şezând la vamă, şi i-a zis lui: Vino după mine. 28 Şi lăsând toate, s-a sculat şi a mers după dânsul. 29 Şi a făcut lui ospăţ mare Levi în casa sa. Şi era norod mult de vameşi şi de alţii, care şedeau cu ei. 30 Şi cârteau Cărturarii lor şi Fariseii către Ucenicii lui grăind: Pentru ce cu vameşii şi cu păcătoşii mâncaţi şi beţi? 31 Şi răspunzând Iisus a zis către ei: Nu au trebuinţă de doftor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. 32 Nu am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă. 33 Iar ei au zis către el: Pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adeseori şi rugăciuni fac, aşijderea şi ai Fariseilor; iar ai tăi mănâncă şi beau? 34 Iar el a zis către dânşii: Au doară puteţi pre fiii nunţii să-i faceţi să postească, până când este Mirele cu dânşii? 35 Iar vor veni zile, când se va lua Mirele de la dânşii, şi atunci vor posti într-acele zile. 36 Şi grăia şi pildă către dânşii: Că nimeni nu pune petec de haină nouă la haină veche; iar de nu, şi pre cea nouă o rupe, şi la cea veche nu se potriveşte petecul cel ce este de la cea nouă. 37 Şi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge vinul cel nou pre foi, şi el se va vărsa, şi foile vor pieri; 38 Ci vinul nou se cade să-l pună în foi noi; şi amândouă se vor ţinea. 39 Şi nimenea care bea de cel vechi, îndată voieşte de cel nou, că zice: Cel vechi mai bun este.
