Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 24
1 Iar întru una din Sâmbete la mânecare adâncă, au venit la mormânt, aducând mirezmele cele ce gătise, şi altele împreună cu ele. 2 Şi au aflat piatra răsturnată de pre mormânt. 3 Şi intrând, nu au aflat Trupul Domnului Iisus. 4 Şi a fost, când se mirau ele de aceasta, şi iată, doi bărbaţi au stătut înaintea lor în veşminte strălucitoare. 5 Şi înfricoşându-se ele, şi plecându-şi feţele la pământ, au zis către dânsele: Ce căutaţi pre cel viu cu cei morţi? 6 Nu este aici, ci s-a sculat; aduceţi-vă aminte cum a zis vouă, încă fiind în Galileea. 7 Zicând: Că trebuieşte să se dea Fiul Omului în mâinile oamenilor păcătoşi, şi să se răstignească, şi a treia zi să învieze. 8 Şi şi-au adus aminte de cuvintele lui. 9 Şi întorcându-se de la mormânt, au spus acestea toate celor unsprezece, şi tuturor celorlalţi. 10 Şi era Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria lui Iacov, şi celelalte împreună cu dânsele, care ziceau către Apostoli acestea. 11 Şi s-a părut înaintea lor ca o minciună cuvintele lor, şi nu le credeau pre dânsele. 12 Iar Petru sculându-se, a alergat la mormânt; şi plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând; şi s-a dus de acolo mirându-se întru sine, de cele ce se făcuse.
13 Şi iată doi dintre ei mergeau întru aceeaşi zi la un sat, care era departe de Ierusalim ca la şasezeci de stadii, al cărui nume Emmaus. 14 Şi aceia vorbeau între sine de toate cele ce se întâmplase. 15 Şi a fost când vorbeau ei, şi se întrebau, şi însuşi Iisus apropiindu-se, mergea împreună cu dânşii. 16 Iar ochii lor se ţineau, ca să nu-l cunoască pre el. 17 Şi a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebaţi între voi mergând, şi sunteţi trişti? 18 Şi răspunzând unul, al cărui nume era Cleopa, a zis către el: Tu singur eşti nemernic în Ierusalim, şi nu ştii cele ce s-au făcut întru el în zilele acestea? 19 Şi a zis lor: Care? Iar ei au zis lui: Cele pentru Iisus Nazarineanul, care era bărbat Proroc, puternic în lucru şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu, şi a tot norodul. 20 Cum l-au dat pre el Arhiereii şi boierii noştri spre judecată de moarte, şi l-au răstignit pre dânsul. 21 Iar noi nădăjduiam, că acela este cel ce va să izbăvească pre Israil; ci cu toate acestea, a treia zi este astăzi, de când s-au făcut acestea. 22 Ci şi nişte femei dintru ale noastre ne-au spăimântat pre noi, care au fost la mânecate la mormânt. 23 Şi neaflând trupul lui, au venit zicând, că şi vedere de Îngeri să fi văzut, care zic că el este viu. 24 Şi s-au dus unii dintru noi la mormânt, şi au aflat aşa, precum şi femeile au zis, iar pre el nu l-au văzut. 25 Şi el a zis către ei: O nepricepuţilor, şi zăbavnici cu inima, a crede toate câte au grăit Prorocii. 26 Au nu trebuia a pătimi acestea Hristos, şi a intra întru slava sa? 27 Şi începând de la Moise şi de la toţi Prorocii, tâlcuia lor din toate scripturile, cele ce erau pentru el. 28 Şi s-au apropiat de satul la care mergeau; şi el se făcea a merge mai departe. 29 Şi l-au îndemnat pre el zicând: Rămâi cu noi, căci către seară este, şi s-a plecat ziua, şi a intrat să rămâie cu dânşii. 30 Şi a fost când a şezut el cu ei, luând pâinea, a blagoslovit, şi frângând a dat lor. 31 Şi li s-au deschis lor ochii, şi l-au cunoscut pre dânsul; şi el s-a făcut nevăzut de dânşii. 32 Şi au zis unul către altul: Au nu era inima noastră arzând întru noi, când grăia nouă pre cale, şi când ne tâlcuia scripturile? 33 Şi sculându-se întru acel ceas, s-au întors în Ierusalim, şi au aflat adunaţi pre cei unsprezece, şi pre cei ce erau cu dânşii. 34 Care ziceau: Că s-a sculat Domnul cu adevărat, şi s-a arătat lui Simon. 35 Şi ei povesteau cele ce se făcuse pre cale, şi cum s-a cunoscut de dânşii întru frângerea pâinii.
36 Şi acestea grăind ei, şi însuşi Iisus a stătut în mijlocul lor, şi a zis lor: Pace vouă. 37 Iar ei spăimântându-se şi înfricoşându-se, li se părea că văd Duh. 38 Şi a zis lor: Ce sunteţi tulburaţi? Şi pentru ce se suie gânduri în inimile voastre? 39 Vedeţi Mâinile şi Picioarele mele, că însumi eu sunt; pipăiţi-mă şi vedeţi: Că duhul carne şi oase nu are, precum mă vedeţi pre mine având. 40 Şi acestea zicând: Le-a arătat lor Mâinile şi Picioarele. 41 Şi încă necrezând ei de bucurie, şi mirându-se, le-a zis lor: Aveţi ceva de mâncare aici? 42 Iar ei au dat lui o parte de peşte fript, şi dintr-un fagur de miere. 43 Şi luând înaintea lor a mâncat. 44 Şi a zis lor: Acestea sunt cuvintele care am grăit către voi, încă fiind cu voi, că trebuie a se plini toate cele scrise în legea lui Moise, şi în Proroci, şi în Psalmi pentru mine. 45 Atunci le-a deschis mintea lor ca să înţeleagă scripturile. 46 Şi a zis lor: Că aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi a treia zi să învieze din morţi. 47 Şi să se propovăduiască întru Numele lui pocăinţa, şi iertarea păcatelor în toate neamurile, începând de la Ierusalim. 48 Iară voi sunteţi mărturii acestora. 49 Şi iată eu trimit făgăduinţa Tatălui meu întru voi: Iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, până ce vă veţi îmbrăca cu Putere de sus.
50 Şi i-a scos pre ei afară până în Betania; şi ridicându-şi Mâinile sale, i-a blagoslovit pre dânşii. 51 Şi a fost când i-a blagoslovit pre ei, s-a depărtat de la dânşii, şi se Înălţa la Cer. 52 Iar ei închinându-se lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. 53 Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudând, şi binecuvântând pre Dumnezeu. Amin.
