Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 20
1 Şi a fost într-una din zilele acelea, învăţând el norodul în Biserică, şi bine vestind, au venit Preoţii, şi Cărturarii, cu Bătrânii. 2 Şi au grăit către el, zicând: Spune nouă: Cu ce Putere faci acestea? Sau cine este carele ţi-a dat ţie Puterea aceasta? 3 Iar el răspunzând, a zis către ei: Întreba-voi şi eu pre voi un cuvânt, şi să-mi spuneţi. 4 Botezul lui Ioan din Cer a fost, sau de la oameni? 5 Iar ei cugetau întru sine, zicând: Că de vom zice din cer, va zice: Pentru ce dar n-aţi crezut lui? 6 Iar de vom zice: De la oameni, tot norodul cu pietre ne vor ucide; căci este încredinţat că Ioan Proroc a fost. 7 Şi au răspuns: Că nu ştiu de unde. 8 Şi Iisus le-a zis lor: Nici eu nu vă spun vouă, cu ce putere fac acestea.
9 Şi a început a zice către norod pilda aceasta: Un om a sădit vie, şi o a dat lucrătorilor, şi s-a dus departe multă vreme. 10 Şi la vreme a trimis către lucrători o slugă, ca să-i dea lui din rodul viei; iar lucrătorii bătându-l pre el, l-au trimis deşert. 11 Şi a adaos a trimite altă slugă; iar ei şi pre acela bătându-l şi batjocorindu-l, l-au trimis deşert. 12 Şi a adaos a trimite şi al treilea; iar ei şi pre acela rănindu-l, l-au scos afară. 13 Şi a zis Domnul viei: Ce voi face? Trimite-voi pre fiul meu cel iubit; doară văzându-l pre dânsul, se vor ruşina. 14 Iar lucrătorii văzându-l pre el, cugetau întru sine zicând: Acesta este moştenitorul, veniţi să-l ucidem pre el, ca să fie a noastră moştenirea (moşia). 15 Şi scoţându-l afară din vie l-au omorât; ce va face dar lor Domnul viei? 16 Veni-va, şi va pierde pre lucrătorii aceştia, şi via o va da altora; iar ei auzind, au zis: Să nu fie. 17 Iar el căutând spre ei, a zis: Ce este dar aceasta ce este scris: Piatra pre care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. 18 Tot cela ce va cădea pre acea Piatră, se va sfărâma; iar preste care va cădea, îl va spulbera. 19 Şi căutau Arhiereii şi Cărturarii ca să-şi pună mâinile pre el într-acel ceas, şi s-au temut de norod; căci înţeleseseră că către dânşii a zis pilda aceasta.
20 Şi pândindu-l au trimis iscoade, care se prefăceau pre sine a fi drepţi, să-l prindă pre el în cuvânt, ca să-l dea pre el stăpânirii şi puterii dregătorului. 21 Şi l-au întrebat pre el, zicând: Învăţătorule, ştim că drept grăieşti, şi înveţi, şi nu alegi faţă, ci întru adevăr calea lui Dumnezeu înveţi. 22 Cade-se nouă a da dajdie Cezarului, sau nu? 23 Iar el pricepând vicleşugul lor, a zis către ei: Ce mă ispitiţi? 24 Arătaţi-mi un dinar: Al cui chip şi scriptură are pre el? Iar ei răspunzând, a zis: Ale Cezarului. 25 Iar el le-a zis lor: Daţi înapoi dar cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. 26 Şi nu l-au putut prinde pre dânsul în cuvânt înaintea norodului, şi minunându-se de răspunsul lui, au tăcut.
27 Iar apropiindu-se unii din Saduchei, care grăiesc împrotivă că nu este înviere, l-au întrebat pre el, zicând: 28 Învăţătorule, Moise a scris nouă: De va muri fratele cuiva, având femeie, şi acesta va muri fără feciori, să ia fratele lui pre femeia aceea, şi să ridice sămânţă fratelui său. 29 Deci şapte fraţi au fost, şi cel dintâi luând femeie, a murit fără de feciori. 30 Şi a luat al doilea pre femeia aceea, şi acela a murit fără feciori. 31 Şi al treilea o a luat pre ea; şi aşijderea câte şapte; şi nu au lăsat feciori şi au murit. 32 Iar mai apoi de toţi a murit şi femeia. 33 Deci la înviere, a căruia dintr-înşii va fi femeie? Căci câte şapte o au avut pre ea femeie. 34 Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită. 35 Iar cei ce se învrednicesc a dobândi acel veac, şi învierea din morţi, nici se însoară, nici se mărită. 36 Că nici să moară nu mai pot; ci asemenea cu Îngerii sunt; şi fii lui Dumnezeu sunt, fiind fii ai învierii. 37 Iar cum că se vor scula morţii, şi Moise a arătat la Rug, precum zice: Domnul Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. 38 Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; că toţi lui viază.
39 Şi răspunzând oarecare din Cărturari, a zis: Învăţătorule, bine ai zis. 40 Şi nu mai îndrăznea de acia să-l mai întrebe pre el nimic. 41 Şi a zis către dânşii: Cum zic că Hristos este fiul lui David? 42 Şi însuşi David zice în cartea Psalmilor: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea, 43 Până ce voi pune pre vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale. 44 Deci David Domn îl cheamă pre el; şi cum fiu al lui este? 45 Şi ascultând tot norodul, a zis Ucenicilor săi: 46 Păziţi-vă de Cărturari, care voiesc a umbla în podoabe, şi iubesc închinăciunile prin târguri, şi scaunele cele mai de sus în Sinagoguri, şi şederile cele mai întâi la ospeţe. 47 Care mănâncă casele văduvelor, şi cu pricină, îndelung se roagă; aceştia vor lua mai multă osândă.
