Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 19
1 Şi intrând trecea prin Ierihon. 2 Şi iată, un om anume Zaheu; şi acesta era mai marele vameşilor, şi era bogat. 3 Şi căuta să vadă pre Iisus, cine este, şi nu putea de norod, că era mic de stat. 4 Şi alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-l vază pre el; că pre acolo vrea să treacă. 5 Şi dacă a venit la locul acela, căutând Iisus, l-a văzut pre dânsul, şi a zis către dânsul: Zahee, grăbeşte de te pogoară; că astăzi în casa ta mi se cade să fiu. 6 Şi grăbindu-se s-a pogorât, şi l-a primit pre dânsul bucurându-se. 7 Şi văzând toţi tânjeau, zicând: Că la un om păcătos a intrat să găzduiască. 8 Iară Zaheu stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate de avuţia mea, Doamne, o dau săracilor; şi de am năpăstuit pre cineva cu ceva, întorc împătrit. 9 Şi a zis către el Iisus: Că astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta fiu al lui Avraam este. 10 Că a venit Fiul Omului să caute şi să mântuiască pre cel pierdut.
11 Şi ascultând ei acestea, adăugând a zis o pildă; pentru că era el aproape de Ierusalim, şi li se părea lor, cum că îndată va să se arate Împărăţia lui Dumnezeu. Deci a zis: 12 Un om oarecare de bun neam, s-a dus într-o ţară departe, să-şi ia lui împărăţie, şi să se întoarcă. 13 Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, şi a zis către ei: Neguţătoriţi până voi veni. 14 Iar cetăţenii lui îl urau pre el, şi au trimis solie după el, zicând: Nu voim pre acesta să împărăţească preste noi. 15 Şi a fost când s-a întors el luând împărăţia, a zis să se cheme la dânsul slugile acelea, cărora dăduse argintul; ca să ştie cine ce a neguţătorit. 16 Şi a venit cel dintâi, zicând: Doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas. 17 Şi a zis lui: Bine slugă bună, că întru puţin ai fost credincios, să ai putere preste zece cetăţi. 18 Şi a venit cel al doilea, zicând: Doamne, mnaoa ta a făcut cinci mnas. 19 Şi a zis şi acestuia: Şi tu fii preste cinci cetăţi. 20 Şi altul a venit, zicând: Doamne, iată, mnaoa ta, care o am ţinut legată în mahramă. 21 Că m-am temut de tine, că om aspru eşti; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat. 22 Şi i-a zis: Din gura ta te voi judeca slugă vicleană: Ai ştiut că eu om aspru sunt, luând ce n-am pus, şi secerând ce nu am semănat. 23 Dar pentru ce n-ai dat argintul meu schimbătorilor, şi venind eu l-aş fi cerut cu dobândă? 24 Şi celor ce sta înainte le-a zis: Luaţi de la el mnaoa, şi o daţi celui ce are zece mnas. 25 Şi au zis lui: Doamne, acela are zece mnas. 26 Că zic vouă: Că tot celui ce are i se va da; iar de la cela ce nu are, şi ce are se va lua de la el. 27 Însă pre vrăjmaşii mei aceia, care nu au voit să împărăţesc preste dânşii, aduceţi-i încoace şi-i tăiaţi înaintea mea.
28 Şi zicând acestea, mergea înainte suindu-se în Ierusalim. 29 Şi a fost când s-a apropiat de Betfaghe şi Betania, către muntele ce se cheamă al Măslinilor, a trimis doi din Ucenicii săi, zicând: 30 Mergeţi în satul care este înaintea voastră, întru care intrând veţi găsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodată n-a şezut; dezlegaţi-l pre el şi-l aduceţi. 31 Şi de va întreba cineva pre voi: Pentru ce îl dezlegaţi? Aşa să ziceţi lui: Că Domnului trebuieşte. 32 Şi mergând trimişii, au aflat cum zisese lor. 33 Şi dezlegând ei mânzul, au zis stăpânii lui către ei: Ce dezlegaţi mânzul? 34 Iar ei au zis: Că Domnului trebuieşte. 35 Şi l-au adus pre el la Iisus; şi aruncându-şi veşmintele sale pre mânz, au pus pre Iisus deasupra. 36 Şi mergând el, aşterneau veşmintele lor pre cale. 37 Şi apropiindu-se el la pogorâşul muntelui Maslinilor, a început toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a lăuda pre Dumnezeu cu glas mare, pentru toate puterile care văzuse. 38 Zicând: Bine este cuvântat Împăratul cel ce vine întru Numele Domnului; pace în Cer, şi slavă întru cei de sus. 39 Şi oarecare Farisei din norod a zis către el: Învăţătorule, ceartă-ţi Ucenicii tăi. 40 Şi răspunzând a zis lor: Zic vouă, că de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.
41 Şi dacă s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns de dânsa, 42 Zicând: De ai fi cunoscut şi tu, măcar în ziua aceasta a ta, cele ce sunt către pacea ta; Iar acum s-au ascuns de către ochii tăi. 43 Că vor veni zile asupra ta, şi vor pune vrăjmaşii tăi şanţ împrejurul tău, şi te vor înconjura, şi te vor îmbulzi de toate părţile. 44 Şi te vor face întocmai cu pământul pre tine, şi pre feciorii tăi întru tine; şi nu vor lăsa întru tine piatră pre piatră; pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. 45 Şi intrând în Biserică, a început a scoate pre cei ce vindea într-însa şi cumpăra, zicând lor: 46 Scris este: Casa mea casă de rugăciune este; iar voi o aţi făcut peşteră tâlharilor. 47 Şi era învăţând în toate zilele în Biserică. Iar Arhiereii, şi Cărturarii, şi Bătrânii norodului, căutau pre el să-l piardă. 48 Şi nu aflau ce-i vor face; că tot norodul se ţinea de el, ascultându-l pre dânsul.
