×

Dimensiunea fontului:

Noul Testament de la Smirna

Evanghelia cea de la Luca

Capitolul 18

1 Şi zicea şi pildă lor; că se cade în toată vremea a se ruga, şi a nu se lenevi, zicând: 2 Un judecător oarecare era într-o cetate, care de Dumnezeu nu se temea, şi de om nu se ruşina. 3 Era şi o văduvă în cetatea aceea, şi venea la dânsul, zicând: Izbăveşte-mă de pârâşul meu. 4 Şi nu vrea în multă vreme; iar după aceea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem, şi de om nu mă ruşinez, 5 Dar pentru că îmi face supărare văduva aceasta, o voi izbăvi pre ea; ca nu până în sfârşit venind să mă supere. 6 Şi a zis Domnul: Auziţi ce grăieşte judecătorul nedreptăţii? 7 Dar Dumnezeu au nu va face izbăvire aleşilor săi, care strigă către dânsul ziua şi noaptea, de şi îndelung îi rabdă pre dânşii? 8 Zic vouă: Că va face izbăvirea lor curând. Însă când va veni Fiul Omului, oare va afla credinţa pre pământ?

9 Şi a zis şi către oarecare ce se nădăjduiau întru sine cum că sunt drepţi, şi defăimau pre ceilalţi, pilda aceasta: 10 Doi oameni s-au suit în Biserică să se roage: Unul Fariseu, şi altul vameş. 11 Fariseul stând, aşa se ruga întru sine: Dumnezeule, mulţumescu-ţi, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preacurvari, sau ca şi acest Vameş. 12 Postesc de două ori în Sâmbătă, dau zeciuială din toate câte câştig. 13 Iar vameşul de departe stând, nu vrea nici ochii săi la Cer să-i ridice; ci îşi bătea pieptul său, zicând: Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului. 14 Zic vouă: S-a pogorât acesta mai îndreptat la casa sa decât acela; că tot cel ce se înalţă pre sine, se va smeri; iar cel ce se smereşte pre sine, se va înălţa.

15 Şi aduceau la el şi pruncii, ca să se atingă de ei; iar Ucenicii văzând, i-au certat pre dânşii. 16 Iar Iisus chemându-i la sine pre ei, a zis: Lăsaţi pruncii să vie la mine, şi nu-i opriţi pre ei; că a unora ca acestora este Împărăţia lui Dumnezeu. 17 Amin zic vouă: Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra într-însa.

18 Şi l-a întrebat pre el un boier, zicând: Învăţătorule bune, ce voi face să moştenesc viaţa veşnică? 19 Iar Iisus i-a zis lui: Căci îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai Unul Dumnezeu. 20 Poruncile ştii: Să nu curveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu fii mărturie mincinoasă; cinsteşte pre tatăl tău, şi pre muma ta. 21 Iar el a zis: Acestea toate le-am păzit din tinereţele mele. 22 Iar Iisus auzind acestea, i-a zis lui: Încă una îţi lipseşte; toate câte ai, vinde-le, şi le împarţi săracilor, şi vei avea comoară în Cer; şi vino urmează mie. 23 Iar el auzind acestea, s-a întristat; că era bogat foarte. 24 Şi văzându-l Iisus că s-a întristat, a zis: Cât de anevoe vor intra întru Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii. 25 Că mai lesne este cămila prin urechile acului a trece, decât bogatul întru Împărăţia lui Dumnezeu a intra. 26 Iar cei ce au auzit acestea, au zis: Şi cine poate să se mântuiască? 27 Iar el a zis: Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu. 28 Şi a zis Petru: Iată, noi am lăsat toate, şi am urmat ţie. 29 Iar el a zis lor: Amin grăiesc vouă că nimeni nu este, care şi-a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau femeie, sau feciori, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. 30 Care să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, şi în veacul cel viitor viaţă veşnică.

31 Şi luând pre cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim în Ierusalim, şi se vor împlini toate cele scrise prin Proroci, pentru Fiul Omului. 32 Că se va da neamurilor, şi se va batjocori, şi se va ocărî, şi se va scuipa. 33 Şi bătându-l îl vor omorî pre el; şi a treia zi va învia. 34 Iar ei nimic dintru acestea nu au înţeles, şi era cuvântul acesta ascuns de la ei, şi nu cunoşteau cele ce se grăia.

35 Şi a fost când s-a apropiat el de Ierihon, un orb şedea lângă cale cerşind. 36 Şi auzind norodul trecând, a întrebat, ce este aceasta. 37 Şi i-au zis lui: Că Iisus Nazarineanul trece. 38 Şi a strigat, zicând: Iisuse Fiul lui David, miluieşte-mă. 39 Iar cei ce mergeau înainte certau pre el să tacă; iar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David miluieşte-mă. 40 Şi stând Iisus, a poruncit să-l aducă pre el la sine, iar apropiindu-se el de dânsul, l-a întrebat, zicând: 41 Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne: Să văz. 42 Şi Iisus i-a zis lui: Vezi; credinţa ta te-a mântuit. 43 Şi îndată a văzut, şi a mers după el, slăvind pre Dumnezeu; şi tot norodul văzând, a dat laudă lui Dumnezeu.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.