Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 16
1 Şi zicea şi către Ucenicii săi: Era un om bogat, care avea un iconom; şi acesta a fost pârât la el, că risipeşte avuţiile lui. 2 Şi chemând pre el, i-a zis lui: Ce aud aceasta de tine? Dă seama de iconomia ta, că nu vei putea mai mult a fi iconom. 3 Iar iconomul a zis întru sine: Ce voi face, că Domnul meu ia iconomia de la mine? A săpa nu pot, a cere îmi este ruşine. 4 Ştiu ce voi face, ca dacă mă voi schimba din iconomie, să mă primească în casele lor. 5 Şi chemând câte unul pre fieştecare, din datornicii Domnului său, a zis celui dintâi: Cu cât eşti dator domnului meu? 6 Iar el a zis: Cu o sută de măsuri de untdelelmn. Şi i-a zis lui: Ia-ţi zapisul tău, şi şezi curând de scrie cincizeci. 7 Iar după aceea a zis altuia: Dar tu cu cât eşti dator? Iar el a zis: Cu o sută de măsuri de grâu. Şi a zis lui: Ia-ţi zapisul tău şi scrie optzeci. 8 Şi a lăudat Domnul pre iconomul nedreptăţii, că înţelepţeşte a făcut; că fiii veacului acestuia mai înţelepţi sunt decât fiii luminii întru neamul lor. 9 Şi eu zic vouă: Faceţi-vă vouă prieteni din mamona nedreptăţii, că dacă veţi fi lipsiţi, să vă primească pre voi în corturile cele veşnice. 10 Cel ce este credincios întru puţin, şi întru mult credincios este; şi cel ce este nedrept întru puţin, şi întru mult nedrept este. 11 Deci dacă întru cel nedrept mamona nu aţi fost credincioşi, pre cel adevărat cine îl va încredinţa vouă? 12 Şi dacă întru cel strein nu aţi fost credincioşi, pre cel ce este al vostru cine îl va da vouă? 13 Nici o slugă nu poate la doi domni să slujească; pentru că sau pre unul va urî şi pre altul va iubi; sau de unul se va ţinea şi de altul nu va griji; nu puteţi sluji lui Dumnezeu, şi lui mamona. 14 Şi auzeau acestea toate şi Fariseii, care erau iubitori de argint, şi-l batjocoreau pre el. 15 Şi le-a zis lor: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pre voi drepţi înaintea oamenilor; iar Dumnezeu ştie inimile voastre; că ce este întru oameni înălţat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea şi Prorocii până la Ioan, de atunci Împărăţia lui Dumnezeu bine se vesteşte; şi fieştecare spre aceea se sileşte. 17 Iar mai lesne este Cerul şi pământul să treacă, decât din lege o cirtă să cază. 18 Tot cela ce-şi lasă muierea sa, şi ia alta, preacurveşte; şi tot cela ce ia lăsată de bărbat, preacurveşte.
19 Şi era un om oarecare bogat, şi se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele luminat. 20 Şi era un sărac oarecare anume Lazăr, care zăcea înaintea uşii lui plin de bube. 21 Şi poftea să se sature din sfărâmiturile care cădeau din masa bogatului; ci şi câinii venind lingeau bubele lui. 22 Şi a fost că a murit săracul, şi s-a dus de Îngeri în sânul lui Avraam; şi a murit şi bogatul şi s-a îngropat. 23 Şi în iad ridicându-şi ochii săi, fiind în munci, vede pre Avraam de departe, şi pre Lazăr în sânurile lui. 24 Şi el strigând, a zis: Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pre Lazăr, să-şi întingă vârful degetului lui în apă, şi să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta. 25 Iar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte, că ai luat înapoi tu cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea cele rele; iar acum acesta se mângâie, iar tu te chinuieşti. 26 Şi preste toate acestea, între noi şi între voi, prăpastie mare s-a întărit, ca cei ce vor vrea să treacă de aici către voi, să nu poată; nici cei de acolo la noi să treacă. 27 Şi a zis: Rogu-te dar, părinte, ca să-l trimiţi pre dânsul în casa tatălui meu. 28 Că am cinci fraţi; să le mărturisească lor, ca să nu vie şi ei la acest loc de muncă. 29 Şi i-a zis Avraam lui: Au pre Moise, şi pre Proroci; să-i asculte pre dânşii. 30 Iar el a zis: Nu, Părinte Avraame; ci de va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocăi. 31 Şi i-a zis lui: Dacă nu ascultă pre Moise, şi pre Proroci, măcar de ar şi învia cineva din morţi, nu vor crede.
