Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 14
1 Şi a fost când a intrat el în casa oarecăruia din boierii Fariseilor Sâmbăta, ca să mănânce pâine, şi aceia îl pândeau pre el. 2 Şi iată, un om bolnav de idropică, era înaintea lui. 3 Şi răspunzând Iisus, a zis către Farisei, şi către legiuitori, grăind: Oare este slobod Sâmbăta a vindeca? 4 Iar ei au tăcut. Şi apucându-l l-a vindecat pre el, şi l-a slobozit. 5 Şi răspunzând, către ei a zis: Căruia dintru voi, fiul, sau boul de va cădea în puţ, au nu îndată îl va scoate pre el în ziua Sâmbetei? 6 Şi nu au putut răspunde lui la acestea.
7 Şi zicea către cei chemaţi pildă, luând aminte, cum îşi alegeau şederile mai sus, zicând către dânşii: 8 Când te vei chema de cineva la nuntă, nu şedea în locul cel mai de sus, ca nu cumva să fie chemat de dânsul altul mai cinstit decât tine; 9 Şi venind cela ce şi pre tine şi pre acela a chemat, va zice ţie: Dă locul acestuia. Şi atunci vei începe cu ruşine locul cel mai de jos a-l ţinea. 10 Ci când te vei chema, mergând şezi la locul cel mai de jos; ca, când va veni cel ce te-a chemat, să-ţi zică ţie: Prietene, suie-te mai sus; atunci îţi va fi ţie cinste înaintea celor ce vor şedea împreună cu tine. 11 Că tot cel ce se înalţă, se va smeri; şi cel ce se smereşte, se va înălţa. 12 Şi zicea şi celui ce îl chemase pre el: Când faci prânz sau cină, nu chema prietenii tăi, nici fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecini bogaţi; ca nu cândva să te cheme şi ei pre tine, şi să îţi facă răsplătire. 13 Ci când faci ospăţ, chiamă săracii, neputincioşii, şchiopii, şi orbii; 14 Şi fericit vei fi căci nu pot să-ţi întoarcă; că ţi se va întoarce ţie întru învierea drepţilor.
15 Şi auzind acestea unul din cei ce şedea cu el, a zis: Fericit este cel ce va prânzi întru Împărăţia lui Dumnezeu. 16 Iar el a zis lui: Un om oarecare a făcut cină mare, şi a chemat pre mulţi; 17 Şi a trimes pre sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemaţi: Veniţi, că iată gata sunt toate. 18 Şi au început toţi dimpreună a se lepăda. Cel dintâi a zis lui: Ţarină am cumpărat, şi am nevoie să ies şi să o văd; rogu-te să mă ierţi. 19 Şi altul a zis: Perechi de boi am cumpărat cinci; şi merg să-i ispitesc; rogu-te să mă ierţi. 20 Şi altul a zis: Femeie mi-am luat; şi pentru aceasta nu pot veni. 21 Şi întorcându-se sluga aceea, a spus Domnului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis slugii sale: Ieşi curând la răspântiile şi uliţele cetăţii, şi săracii, şi betegii, şi şchiopii, şi orbii, adu-i aici. 22 Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit, şi încă mai este loc. 23 Şi a zis Domnul către slugă: Ieşi la drumuri, şi la garduri, şi-i sileşte să intre, ca să se umple casa mea. 24 Că zic vouă: Că nici unul din bărbaţii aceia ce erau chemaţi, nu va gusta cina mea.
25 Şi mergeau cu dânsul noroade multe, şi întorcându-se, le-a zis lor: 26 Oricine vine către mine, şi nu urăşte pre tatăl său, şi pre mumă, şi pre femeie, şi pre feciori, şi pre fraţi, şi pre surori, încă şi pre sufletul său, nu poate fi ucenic al meu. 27 Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa, şi vine după mine, nu poate fi ucenic al meu. 28 Că cine dintru voi vrând să zidească turn, au nu întâi şezând, îşi socoteşte cheltuiala, de are cele spre săvârşire? 29 Ca nu cândva punând el temelia, şi neputând săvârşi, toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă a-l batjocori, zicând: 30 Că acest om a început a zidi, şi n-a putut săvârşi. 31 Sau care Împărat, mergând să se lovească cu alt Împărat la război, au nu şezând întâi, se sfătuieşte de va putea cu zece mii să se întâmpine cu cela ce vine asupra lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, încă fiind el departe, trimiţând solie, se roagă de pace. 33 Deci aşa fiecare dintre voi, care nu se leapădă de toate avuţiile sale, nu poate fi ucenic al meu. 34 Bună este sarea; iar dacă sarea se va împuţi, cu ce se va îndulci? 35 Nici în pământ, nici în gunoi nu este de treabă; afară o leapădă pre ea. Cela ce are urechi de auzit, auză.
