Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 12
1 Şi adunându-se mulţimi de noroade, cât se călcau unii pre alţii, a început a zice Ucenicilor săi: Mai întâi, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţăria. 2 Că nimic nu este acoperit, care nu se va descoperi; şi ascuns, care nu se va cunoaşte. 3 Pentru aceea câte aţi zis la întuneric, la lumină se vor auzi; şi ce aţi grăit la ureche în cămări, se va propovedui deasupra caselor. 4 Deci grăiesc vouă prietenilor mei: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu pot nimic mai mult să facă. 5 Ci voi arăta vouă de cine să vă temeţi: Să vă temeţi de cela ce are putere, după ce l-a ucis să-l arunce în Gheena. Adevăr grăiesc vouă, de acela să vă temeţi. 6 Au nu se vând cinci păsări în doi filiari? Şi nici una dintr-însele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7 Ci şi perii capului vostru toţi sunt număraţi. Deci nu vă temeţi, că voi sunteţi cu mult mai buni decât păsările. 8 Şi zic vouă: Tot cel ce va mărturisi întru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi întru dânsul înaintea Îngerilor lui Dumnezeu. 9 Iar cela ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea Îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi tot cela ce va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va ierta lui; iar celui ce va huli împrotiva Duhului Sfânt, nu se va ierta. 11 Iar când vă vor duce pre voi la soboare, şi la dregători, şi la stăpâni, nu vă grijiţi, cum, şi ce veţi răspunde sau ce veţi zice. 12 Că Duhul Sfânt vă va învăţa pre voi întru acel ceas, cele ce se cade a zice.
13 Şi a zis lui oarecare din norod: Învăţătorule, zi fratelui meu, să împartă cu mine moştenirea. 14 Iar el a zis lui: Omule, cine m-a pus pre mine judecător, sau împărţitor preste voi? 15 Şi a zis către ei: Vedeţi şi vă feriţi de lăcomie; că nu întru a prisosi cuiva din avuţiile sale este viaţa lui. 16 Şi a zis pildă, către dânşii grăind: Unui om bogat, i-a rodit ţarina. 17 Şi cugeta întru sine, zicând: Ce voi face, că nu am unde aduna rodurile mele? 18 Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi jitniţele mele, şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate rodurile mele şi bunătăţile mele. 19 Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse spre mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. 20 Iar Dumnezeu i-a zis lui: Nebune, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine; dar cele ce ai gătit, cui vor fi? 21 Aşa este cela ce strânge luişi comoară, iar nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.
22 Şi a zis către Ucenicii săi: Pentru aceasta zic vouă, nu vă grijiţi cu sufletul vostru, ce veţi mânca; nici cu trupul, în ce vă veţi îmbrăca. 23 Sufletul mai mare este decât hrana, şi trupul decât haina. 24 Căutaţi la corbi, că nu samănă, nici seceră; care nu au cămări, nici jitniţe, şi Dumnezeu îi hrăneşte pre ei; cu cât mai mult voi sunteţi mai buni decât păsările? 25 Şi cine din voi grijindu-se poate să adauge statului său un cot? 26 Deci dacă nu puteţi nici ce este mai mic a face, ce vă mai grijiţi de celelalte? 27 Socotiţi crinii, cum cresc; nu se ostenesc, nici torc; şi grăiesc vouă: Că nici Solomon întru toată slava sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintru aceştia. 28 Şi de vreme ce iarba, care este astăzi în câmp, şi mâine în cuptor se aruncă, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai vârtos pre voi, puţin credincioşilor? 29 Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca, sau ce veţi bea, şi nu vă înălţaţi. 30 Că toate acestea păgânii lumii aceştia le caută; iar Părintele vostru ştie că vă trebuiesc acestea. 31 Însă căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu, şi acestea toate se vor adăuga vouă. 32 Nu te teme turmă mică; că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă Împărăţia. 33 Vindeţi avuţiile voastre, şi daţi milostenie; faceţi-vă vouă pungi, care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în Ceruri; unde furul nu se apropie, nici molia o strică. 34 Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 35 Să fie mijloacele voastre încinse, şi făcliile aprinse; 36 Şi voi asemenea cu oamenii cari aşteaptă pre Domnul lor, când se va întoarce de la nunţi, ca venind şi bătând, îndată să-i deschidă lui. 37 Fericite slugile acelea, pre care viind Domnul, îi va afla priveghind. Amin zic vouă, că se va încinge, şi îi va pune pre dânşii să şază, şi venind, va sluji lor. 38 Şi de va veni la a doua strajă, şi la a treia strajă de va veni, şi-i va afla aşa, fericite sunt slugile acelea. 39 Iar aceasta să ştiţi, că de ar şti stăpânul casei, în care ceas va veni furul, ar priveghea, şi nu ar lăsa să-i sape casa lui. 40 Deci şi voi fiţi gata; că în ceasul care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.
41 Şi a zis Petru lui: Doamne, către noi zici pilda aceasta, sau şi către toţi? 42 Şi a zis Domnul: Oare cine este iconomul cel credincios şi înţelept, pre care îl va pune Domnul preste slugile sale, ca să le dea la vreme măsura de grâu. 43 Fericită este sluga aceea, pre care viind Domnul lui, îl va afla făcând aşa. 44 Adevărat grăiesc vouă: Că-l va pune pre dânsul preste toate avuţiile sale. 45 Iar de va zice sluga aceea întru inima sa: Zăboveşte Domnul meu a veni; şi va începe a bate pre slugi, şi pre slujnice, şi a mânca, şi a bea, şi a se îmbăta, 46 Veni-va Domnul slugii aceea, în ziua întru care nu gândeşte, şi în ceasul întru care nu ştie; şi-l va tăia pre el în două, şi partea lui cu necredincioşii o va pune. 47 Iar sluga ceea ce a ştiut voia Domnului său, şi nu a gătit, nici a făcut după voia lui, se va bate mult. 48 Iar cela ce nu a ştiut, şi a făcut cele vrednice de bătăi, se va bate puţin. Şi tot căruia s-a dat mult, mult se va cere de la el; şi căruia i s-a încredinţat mult, mai mult vor cere de la el. 49 Foc am venit să arunc pre pământ; şi ce voiesc dacă acum s-a aprins? 50 Cu Botez am a mă Boteza, şi cum mă strâmtorez, până ce se va sfârşi? 51 Au vi se pare că am venit să dau pace pre pământ? Nu, zic vouă, ci împărţire. 52 Că vor fi de acum, cinci întru o casă împărţiţi; trei împrotiva a doi, şi doi împrotiva a trei. 53 Se va împărţi tatăl împrotiva feciorului, şi feciorul împrotiva tatălui; muma împrotiva fetei, şi fata împrotiva mumei; soacra împrotiva noră-si, şi nora împrotiva soacră-si.
54 Şi zicea şi noroadelor: Când vedeţi norul ridicându-se de la apus numai decât ziceţi: că ploaie mare vine, şi este aşa. 55 Şi când Austrul suflând, ziceţi: Că zăduf va să fie, şi este. 56 Făţarnicilor, faţa cerului şi a pământului ştiţi a cerca; dar vremea aceasta cum n-o cercaţi? 57 Căci nu judecaţi şi întru voi ce este drept? 58 Şi când mergi cu pârâşul tău la Domn, pre cale dă lucrare să te izbăveşti de el; ca nu cumva să te tragă la Judecător, şi Judecătorul te va da temnicerului, şi temnicerul te va arunca în temniţă. 59 Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi filiarul cel mai de apoi.
