Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 11
1 Şi a fost când era el la un loc rugându-se, după ce a încetat, a zis unul din Ucenicii lui către dânsul: Doamne, învaţă-ne pre noi să ne rugăm, precum şi Ioan a învăţat pre ucenicii săi. 2 Şi le-a zis lor: Când vă rugaţi ziceţi: Tatăl nostru, carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele tău. Vie împărăţia ta. Fie voia ta, precum în Cer şi pre pământ. 3 Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în toate zilele. 4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre, că şi noi iertăm tuturor celor ce ne sunt datori nouă, şi nu ne duce pre noi întru ispită; ci ne izbăveşte de cel viclean. 5 Şi a zis către ei: Cine dintru voi are prieten, şi va merge către dânsul la miezul nopţii, şi va zice lui: Prietene, dă-mi împrumut trei pâini; 6 Că a venit din cale un prieten la mine, şi n-am ce pune înaintea lui. 7 Şi acela răspunzând dinlăuntru, va zice: Nu-mi face osteneală; acum uşa s-a încuiat, şi copiii mei sunt în aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau ţie. 8 Grăiesc vouă, măcar de nu i-ar da lui sculându-se, pentru că este lui prieten, dară pentru obrăznicia lui sculându-se, va da lui câte îi trebuie. 9 Şi eu zic vouă: Cereţi, şi se va da vouă; Căutaţi, şi veţi afla; Bateţi şi se va deschide vouă. 10 Că tot cela ce cere, va lua; şi cela ce caută, va afla; şi celui ce bate, i se va deschide. 11 Şi la care tată dintru voi de va cere fiul pâine, au doară piatră îi va da lui? Sau peşte, au doară în loc de peşte şarpe îi va da lui? 12 Sau de va cere ou, au îi va da lui scorpie? 13 Deci dacă voi fiind răi, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatăl cel din Cer, va da Duh Sfânt celor ce cer de la dânsul?
14 Şi era scoţând un drac, şi acela era mut, şi a fost după ce a ieşit dracul, a grăit mutul şi s-au mirat noroadele. 15 Iar oarecare dintr-înşii ziceau: Că cu Beelzebul domnul dracilor scoate dracii. 16 Iar alţii ispitindu-l, cereau de la dânsul semn din Cer. 17 Iar el ştiind gândurile lor, a zis lor: Toată împărăţia ce s-a împerechiat între sine, se pustieşte; şi casă preste casă cade. 18 Deci şi satana dacă s-a împerechiat între sine, cum va sta împărăţia lui? Că ziceţi cum că cu Beelzebul scot eu dracii. 19 Iar dacă eu cu Beelzebul scot dracii, feciorii voştri cu cine scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă judecători. 20 Iar dacă eu cu Degetul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu. 21 Cînd cel tare întrarmat fiind păzeşte curtea sa, în pace sunt averile lui. 22 Iar cînd va veni cel mai tare decât dânsul, şi-l va birui pre el, ia toate armele lui, întru care se nădăjduia, şi împărţeşte prăzile lui. 23 Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este; şi cela ce nu adună cu mine, risipeşte. 24 Când duhul cel necurat va ieşi din om, umblă prin locuri fără de apă, căutându-şi odihnă, şi neaflând, zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit. 25 Şi viind o află măturată şi împodobită. 26 Atuncea merge şi ia alte şapte duhuri mai rele decât sine, şi intrând, locuiesc acolo; şi se fac cele de pre urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.
27 Şi a fost când zicea El acestea, ridicând o femeie glas din norod, a zis lui: Fericit este Pântecele care te-a purtat şi Ţâţele care ai supt. 28 Iar El a zis: Adevărat, fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, şi-l păzesc pre el.
29 Iar adunându-se noroadele, a început a zice: Neamul acesta viclean este: Semn cere, şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona Prorocului. 30 Că precum a fost Iona semn Ninivitenilor, aşa va fi şi Fiul Omului la neamul acesta; 31 Împărăteasa de la Austru se va scula la judecată cu bărbaţii neamului acestuia, şi-i va osândi pre ei; că a venit de la marginile pământului, să auză înţelepciunea lui Solomon, şi iată mai mult decât Solomon aici. 32 Bărbaţii de la Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta, şi-l vor osândi pre el, căci ei s-au pocăit pentru propovăduirea lui Iona; şi iată mai mult decât Iona aici. 33 Nimenea aprinzând lumina o pune întru ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca cei ce intră să vadă lumina. 34 Lumina trupului este ochiul. Deci când va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar când va fi rău, şi trupul tău întunecat va fi. 35 Drept aceea socoteşte, ca lumina care este întru tine, să nu fie întunerec. 36 Deci dacă trupul tău va fi tot luminat, neavând vreo parte întunecată, va fi luminat tot; ca şi când lumina cu strălucirea te luminează.
37 Iar când grăia îl ruga pre dânsul un Fariseu, ca să prânzească la el; şi intrând, a şezut. 38 Iar Fariseul văzând s-a mirat, că nu s-a spălat întâi mai-nainte de prânz. 39 Iar Domnul a zis către dânsul: Acum voi Fariseii, partea cea dinafară a paharului şi a blidului curăţiţi; iară cea dinlăuntru vostru, este plină de răpire şi de vicleşug. 40 Nebunilor, au nu cela ce a făcut cea dinafară, a făcut şi cea dinlăuntru? 41 Însă cele ce sunt la voi, daţi-le milostenie; şi iată, toate vor fi vouă curate. 42 Şi vai vouă Fariseilor, că zeciuiţi izma, şi ruta, şi toate verdeţurile; şi treceţi judecata şi dragostea lui Dumnezeu; acestea se cădea a le face, şi acelea a nu le lăsa. 43 Vai vouă Fariseilor, că iubiţi scaunele cele mai de sus în Sinagoguri, şi închinăciunile prin târguri. 44 Vai vouă Cărturarilor şi Fariseilor făţarnici, că sunteţi ca mormânturile cele ce nu se văd, şi oamenii ce umblă deasupra lor nu le ştiu. 45 Şi răspunzând unul din Legiuitori, a zis lui: Învăţătorule, acestea zicând, şi pre noi ne ocărăşti. 46 Iar el a zis: Şi vouă Legiuitorilor vai, că însărcinaţi pre oameni cu sarcini care nu se pot lesne purta, iar voi nici cu un deget al vostru nu vă atingeţi de sarcini. 47 Vai vouă, că zidiţi mormânturile Prorocilor; şi părinţii voştri i-au ucis pre ei. 48 Deci mărturisiţi, şi împreună voiţi lucrurile părinţilor voştri; că aceia i-au ucis pre ei, iar voi zidiţi mormânturile lor. 49 Pentru aceasta şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: Trimite-voi către ei Proroci, şi Apostoli, şi dintr-înşii vor ucide, şi vor goni; 50 Ca să se ceară sângele tuturor Prorocilor, ce s-a vărsat din începutul lumii, de la neamul acesta. 51 De la sângele lui Abel, până la sângele Zahariei, care a pierit între Oltar şi între Biserică. Adevărat zic vouă, se va cere de la neamul acesta. 52 Vai vouă Legiuitorilor, că aţi luat cheia cunoştinţei; voi nu aţi intrat, şi pre cei ce vrea să intre, i-aţi oprit. 53 Şi zicând el acestea către ei, au început Cărturarii şi Fariseii, tare a se mânia spre dânsul, şi a sta lui împrotivă de multe. 54 Pândindu-l pre el, şi căutând ca să vâneze ceva din Gura lui, ca să-l vinuiască pre el.
