Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Luca
Capitolul 1
1 De vreme ce mulţi s-au apucat a alcătui povestire pentru lucrurile cele ce au fost adeverite întru noi, 2 Precum au dat nouă cei ce dintru început au fost singuri văzători şi slujitori Cuvântului. 3 Părutu-mi-s-a şi mie, urmând toate dintâi cu deamăruntul, pre rând a scrie ţie, puternice Teofile. 4 Ca să cunoşti întărirea cuvintelor de care te-ai învăţat.
5 Fost-a în zilele lui Irod împăratul Iudeei, un Preot oarecare anume Zaharia, din rândul Preoţiei lui Abia; şi femeia lui din fetele lui Aaron, şi numele ei Elisabeta. 6 Şi erau drepţi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi îndreptările Domnului fără prihană. 7 Şi nu aveau ei feciori, pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau bătrâni în zilele lor. 8 Şi a fost când a slujit el în rândul săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu. 9 După obiceiul Preoţiei i s-a întâmplat a tămâia intrând în Biserica Domnului. 10 Şi toată mulţimea norodului era rugându-se afară în vremea tămâierii. 11 Şi i s-a arătat lui Îngerul Domnului, stând de-a dreapta Oltarului tămâierii. 12 Şi s-a spăimântat Zaharia văzând, şi frică a căzut preste dânsul. 13 Iar Îngerul a zis către dânsul: Nu te teme Zaharia, că s-a auzit rugăciunea ta; şi femeia ta Elisabeta va naşte ţie fiu, şi vei chema numele lui Ioan. 14 Şi va fi ţie bucurie şi veselie, şi mulţi de naşterea lui se vor bucura. 15 Că va fi mare înaintea Domnului, şi vin şi sichera nu va bea; şi se va umplea de Duh Sfânt încă din pântecele maicii sale. 16 Şi pre mulţi din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 Şi el va veni înaintea lui cu Duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre fii, şi pre cei neascultători întru înţelepciunea drepţilor, să gătească Domnului norod mai înainte gătit. 18 Şi a zis Zaharia către Înger: Din ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, şi femeia mea trecută în zilele sale. 19 Şi răspunzând Îngerul, a zis lui: Eu sunt Gavriil, cela ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis a grăi către tine şi a vesti ţie acestea. 20 Şi iată vei fi tăcând, şi neputând a grăi, până în ziua aceea ce vor fi acestea; pentru căci nu ai crezut cuvintelor mele care se vor împlini la vremea lor. 21 Şi aştepta norodul pre Zaharia, şi se mira că zăbovea el în Biserică. 22 Şi ieşind nu putea să grăiască lor, şi au cunoscut ei că vedere a văzut în Biserică; şi le făcea semn cu mâna, şi a rămas mut. 23 Şi a fost dacă s-au umplut zilele slujbei lui, s-a dus la casa sa. 24 Iar după zilele acelea, a îngrecat Elisabeta femeia lui; şi s-a tăinuit pre sine în cinci luni zicând: 25 Că aşa a făcut mie Domnul, în zilele în care a socotit să ia ocara mea dintre oameni.
26 Iar în luna a şasea, trimis a fost Îngerul Gavriil de la Dumnezeu în cetatea Galileei, căreia numele era Nazaret. 27 La Fecioară logodită cu bărbat, căruia numele Iosif, din casa lui David; şi numele Fecioarei Mariam. 28 Şi intrând Îngerul la dânsa, a zis: Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; blagoslovită eşti tu între femei. 29 Iar ea văzând s-a spăimântat de cuvântul lui; şi cugeta în ce chip va fi închinarea aceasta. 30 Şi a zis ei Îngerul: Nu te teme Mariam; că ai aflat Dar la Dumnezeu. 31 Şi iată vei zămisli în pântece, şi vei naşte Fiu; şi vei chema numele lui IISUS. 32 Acesta va fi mare, şi Fiul celui de sus se va chema, şi-i va da lui Domnul Dumnezeu Scaunul lui David Tatălui lui. 33 Şi va împărăţi preste casa lui Iacov în veci, şi împărăţiei lui nu va fi sfârşit. 34 Şi a zis Mariam către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce de bărbat nu ştiu? 35 Şi răspunzând Îngerul, a zis ei: Duhul Sfânt se va pogorî preste tine, şi Puterea Celui de sus te va umbri, pentru aceasta şi Sfântul ce se va naşte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu. 36 Şi iată Elisabeta rudenia ta, şi aceea a zămislit fiu la bătrâneţele ei; şi a şasea lună este ei aceasta, celei ce se chema stearpă. 37 Că la Dumnezeu nici un cuvânt nu este cu neputinţă. 38 Şi a zis Mariam: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi s-a dus de la dânsa Îngerul.
39 Şi sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu degrab în cetatea Iudei. 40 Şi a intrat în casa Zahariei, şi s-a închinat Elisabetei. 41 Şi a fost când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei, şi s-a umplut de Duh Sfânt Elisabeta. 42 Şi a strigat cu glas mare şi a zis: Blagoslovită eşti tu între femei, şi blagoslovit este Rodul pântecelui tău. 43 Şi de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului meu la mine? 44 Că iată cum fu Glasul închinării tale întru urechile mele, săltat-a pruncul cu bucurie în pântecele meu. 45 Şi fericită este ceea ce a crezut, că va fi săvârşire celor zise ei de la Domnul. 46 Şi a zis Mariam: 47 Măreşte suflete al meu pre Domnul, şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. 48 Că a căutat spre smerenia roabei sale; că iată de acum mă vor ferici toate neamurile. 49 Că mi-a făcut mie mărire cel Puternic, şi Sfânt Numele lui. 50 Şi Mila lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de el. 51 Făcut-a tărie cu Braţul său, risipit-a pre cei mândri cu cugetul inimii lor. 52 Pogorât-a pre cei puternici de pre scaune, şi a înălţat pre cei smeriţi. 53 Pre cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, şi pre cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. 54 Luat-a pre Israil sluga sa, (ca să pomenească mila; 55 Precum a grăit către Părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui,) până în veac. 56 Şi a rămas Mariam împreună cu dânsa ca la trei luni, şi s-a întors la casa sa.
57 Iar Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut fiu. 58 Şi au auzit cei ce locuiau împrejur, şi rudeniile ei, că a mărit Domnul mila sa cu dânsa; şi se bucurau împreună cu dânsa. 59 Şi a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul, şi-l chemau pre el numele tatălui lui Zaharia. 60 Şi răspunzând muma lui, a zis: Nu, ci se va chema Ioan. 61 Şi au zis către dânsa: Că nimenea nu este întru rudenia ta, care să se cheme cu numele acesta. 62 Şi au făcut semn tatălui lui, cum ar vrea să-l cheme pre dânsul. 63 Şi cerând el panahidă, a scris, zicând: Ioan va fi numele lui; şi s-au mirat toţi. 64 Şi i s-a deschis gura lui îndată, şi limba lui; şi grăia, lăudând pre Dumnezeu. 65 Şi s-a făcut frică preste toţi cei ce locuiau împrejurul lor; şi întru toată laturea de prin munţii Iudeei s-au vestit toate cuvintele acestea. 66 Şi au pus toţi cei ce auzeau în inima lor, zicând: Oare ce va să fie pruncul acesta? Şi Mâna Domnului era cu dânsul.
67 Şi Zaharia tatăl lui s-a umplut de Duh Sfânt, şi a prorocit, zicând: 68 Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat, şi a făcut răscumpărare norodului său. 69 Şi a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David slugii sale. 70 Precum a grăit prin gura Sfinţilor celor din veac Proroci ai lui. 71 Mântuire de vrăjmaşii noştri, şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pre noi. 72 Să facă milă cu Părinţii noştri, şi să-şi aducă aminte de legătura lui cea Sfântă. 73 De jurământul care s-a jurat către Avraam Părintele nostru să ne dea nouă. 74 Fără de frică, din mâinile vrăjmaşilor noştri izbăvindu-ne. 75 Să-i slujim lui întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea lui în toate zilele vieţii noastre. 76 Şi tu pruncule, Proroc celui Prea Înalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului să găteşti căile lui. 77 Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului lui întru iertarea păcatelor lor. 78 Pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru, în care ne-a cercetat pre noi Răsăritul din înălţime. 79 Ca să lumineze celor ce şedeau întru întunerec şi în umbra morţii, să îndrepteze picioarele noastre în calea păcii. 80 Iar pruncul creştea, şi se întărea cu Duhul; şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israil.
