Noul Testament de la Smirna
Evanghelia cea de la Marcu
Capitolul 9
1 Şi le zicea lor: Amin grăiesc vouă, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte, până când vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.
2 Şi după şase zile, a luat Iisus pre Petru, şi pre Iacov şi pre Ioan; şi i-a suit pre dânşii în munte înalt deosebi singuri, şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. 3 Şi hainele lui erau strălucind, albe foarte ca zăpada, în ce chip nălbitorul pre pământ nu poate să nălbească. 4 Şi s-a arătat lor Ilie împreună cu Moise; şi grăiau cu Iisus. 5 Şi răspunzând Petru a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine este nouă a fi aici; şi să facem trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una; 6 Că nu ştia ce grăia, că erau înfricoşaţi. 7 Şi s-a făcut Nor umbrindu-i pre ei; şi a venit Glas din Nor grăind: Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta ascultaţi. 8 Şi de năprasnă căutând ei împrejur, pre nimeni nu au mai văzut, ci numai pre Iisus împreună cu dânşii. 9 Iar pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor ca nimănui să nu spuie cele ce au văzut, fără numai când Fiul Omului din morţi va învia. 10 Şi au ţinut cuvântul între sine întrebându-se: Ce este aceea a învia din morţi. 11 Şi l-au întrebat pre el, zicând: Căci zic Cărturarii, că Ilie se cuvine să vie mai înainte? 12 Iar el răspunzând, a zis lor: Ilie venind mai înainte, va aşeza toate. Şi cum este scris de Fiul Omului, ca să pătimească multe şi să fie defăimat. 13 Ci zic vouă, că şi Ilie a venit, şi au făcut lui câte au vrut, cum este scris de el.
14 Şi venind la Ucenici, a văzut norod mult împrejurul lor, şi Cărturarii întrebându-se cu dânşii. 15 Şi îndată tot norodul văzându-l pre el s-a spăimântat; şi alergând s-a închinat lui. 16 Şi a întrebat pre Cărturari: Ce vă întrebaţi între voi? 17 Şi răspunzând unul din norod, a zis: Învăţătorule, am adus pre fiul meu la tine, având duh mut. 18 Şi ori unde îl apucă pre el îl zdrobeşte, şi face spume, şi scrâşneşte cu dinţii săi, şi se usucă. Şi am zis Ucenicilor tăi să-l scoată, şi nu au putut. 19 Iar el răspunzând a zis lui: O neam necredincios! Până când voi fi cu voi? Până când voi suferi pre voi? Aduceţi-l pre el la mine. 20 Şi l-au adus pre el la dânsul. Şi văzându-l pre dânsul îndată duhul, l-a scuturat pre el; şi căzând la pământ, se tăvălea aspumând. 21 Şi a întrebat pre tatăl lui: Câtă vreme este, de când i s-a făcut lui aceasta? Iar el a zis: Din copilărie. 22 Şi de multe ori pre el şi în foc l-a aruncat şi în apă, ca să-l piarză; ci de poţi ceva, ajută-ne nouă, fiindu-ţi milă de noi. 23 Iar Iisus i-a zis lui: De poţi crede, toate sunt cu putinţă credinciosului. 24 Şi îndată strigând cu lacrămi tatăl copilului, a grăit: Cred Doamne, ajută necredinţei mele. 25 Iar văzând Iisus, că năvăleşte norodul, a poruncit duhului celui necurat, zicând lui: Duh mut şi surd, eu ţie îţi poruncesc, ieşi dintr-însul, şi de acum să nu mai intri în el. 26 Şi strigând, şi mult scuturându-l pre el, a ieşit; şi s-a făcut ca un mort, încât mulţi ziceau că a murit. 27 Iar Iisus apucându-l pre el de mână, l-a ridicat; şi s-a sculat. 28 Şi intrând el în casă, Ucenicii lui l-au întrebat pre dânsul deosebi: Pentru ce noi nu am putut să-l scoatem pre el? 29 Iar el a zis lor: Acest neam cu nimic nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post.
30 Şi de acolo ieşind, mergea prin Galileea, şi nu vrea ca să-l ştie cineva. 31 Că învăţa pre Ucenicii săi, şi zicea lor: Că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor, şi-l vor omorî pre el; şi după ce-l vor omorî, a treia zi va învia. 32 Iar ei nu înţelegeau cuvântul, şi se temeau să-l întrebe pre el.
33 Şi au venit în Capernaum; şi fiind în casă i-a întrebat pre dânşii: De ce vă prigoneaţi pre cale? 34 Iar ei au tăcut; că se pricise pre cale unul cu altul, cine ar fi mai mare. 35 Şi şezând, a chemat pre cei doisprezece, şi le-a zis lor: Cela ce va să fie întâiul, să fie mai pre urmă de toţi, şi tuturor slugă. 36 Şi luând un prunc, l-a pus pre el în mijlocul lor; şi luându-l în braţe, a zis lor: 37 Ori cine va primi pre unul dintru aceşti prunci întru Numele meu, pre mine primeşte; şi ori cine primeşte pre mine, nu primeşte pre mine, ci pre cel ce m-a trimis pre mine. 38 Şi a răspuns Ioan lui, zicând: Învăţătorule, am văzut pre oarecine întru Numele tău scoţând draci, care nu vine după noi, şi l-am oprit pre el, căci nu vine după noi. 39 Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi pre el; că nimeni nu este, care va face putere întru Numele meu, şi să poată degrab a mă grăi de rău. 40 Că cel ce nu este împrotiva noastră, pentru noi este; 41 Că oricine va adăpa pre voi cu un pahar de apă întru Numele meu, căci ai lui Hristos sunteţi, amin grăiesc vouă: Nu-şi va pierde plata sa.
42 Şi oricine va sminti pre unul dintr-aceşti mici care cred întru mine, mai bine ar fi lui de s-ar lega o piatră de moară împrejurul grumazului său, şi să se arunce în mare. 43 Şi de te sminteşte pre tine mâna ta, taie-o pre ea; că mai bine îţi este ţie ciung să intri în viaţă, decât două mâini având, să intri în Gheena, în focul nestins. 44 Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 45 Şi de te sminteşte pre tine piciorul tău, taie-l pre el; că mai bine îţi este ţie ca să intri în viaţă şchiop, decât două picioare având, să fii aruncat în Gheena, în focul nestins. 46 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47 Şi de te sminteşte pre tine ochiul tău, scoate-l pre el; că mai bine îţi este ţie cu un ochi să intri întru Împărăţia lui Dumnezeu, decât doi ochi având, să fii aruncat în Gheena focului; 48 Unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 49 Că fieştecine cu foc se va săra; şi toată jertfa cu sare se va săra. 50 Bună este sarea; iar de va fi sarea nesărată, cu ce o veţi îndulci pre aceasta? Aveţi întru voi sare, şi pace aveţi între voi.
